Cu două zile înainte de scrutinul alegerilor locale, am postat pe Facebook o poză cu mine citind programul electoral al lui Nicușor Dan.
O interpretare simplistă poate ar fi fost că sunt un adept al acestuia, dar aceasta ar fi departe de adevăr. A fost vorba mai curând despre o acceptare rațională a faptului că Bucureștiul trebuie să scape de cea mai mare pacoste din ultimii 30 de ani, în afară de Mineriada 13-15 iunie 1990.
Nu-i voi face onoarea să o numesc. Dacă aș fi știut, în urmă cu 25 de ani, ce va fi urmat să ajungă, i-aș fi dat cu globul de cristal în cap. La figurat, desigur.
Înapoi la lucrurile cu adevărat importante. Există cel puțin o chestiune asupra căreia nu sunt de acord cu Nicușor Dan: felul în care dorește să rezolve chestiunea termoficării. Cred că motivul pentru care privește astfel lucrurile este că nu vede chestiunea integrat.
Nicușor Dan spune că vrea să refacă, în următorii ani, cei 1000 km de rețea magistrală din București, pe bani europeni. Această abordare seamănă cu aceea a lui Emil Boc, în Cluj.
Chestiunea termoficării unei metropole este indisolubil conexată cu cea a salubrității. Emil Boc, din motive care îmi scapă, nu a înțeles aceasta, iar groapa de gunoi Pata Rât este una dintre bilele sale negre.
Revenind, dacă Nicușor Dan se apucă de înlocuit și de retehnologizat 1000 de kilometri de țevoaice de rețea magistrală, pe fonduri europene, de la POIM (Programul Operaţional Infrastructură Mare), peste patru ani se va prezenta în fața alegătorilor gâfâind, cu câteva sute de kilometri făcuți și problemele de fond ale termiei bucureștene (prețul mare al gigacaloriei, la consumatorul final, care mai e și subvenționat, și defecțiunile de pe rețea) nerezolvate, şi va deconta electoral. Și el, și forțele politice care l-au motorizat.
Iar dacă în viitor un alt candidat la funcţia de primar general de factura doamnei din Voluntari va apărea, acesta nu va ezita să încerce să repete paradigma în care suntem acum.
În plus, gropile de gunoi vor fi tot acolo sau, în orice caz, nu vor fi exploatate la maximum, pentru termoficare. Cel mai simplu mod de a face praf rezolvarea integrată a problemei este soluția folosită de Emil Boc, un excelent primar, care însă aici greșește: ecologizarea Pata Rât cu un sarcofag de pământ.
Dacă Nicușor Dan face la fel, pierde o sursă de pelete organice energetice cu care Bucureștiul își poate rezolva problema termoficării pentru foarte mulți ani. Ca să nu mai vorbim că, până când înlocuieşte toate ţevile magistrale, o parte dintre ele va trebui să fie înlocuită din nou.
Şi mai are de înlocuit şi vascularizația de ţevi capilare spre fiecare imobil în parte, care înseamnă încă 3.000 de kilometri de ţevăraie. În acest timp, va continua să se bazeze pe CET-uri, care trebuie retehnologizate şi decarbonizate, la un moment dat, complet.
Totul va însemna investiţii enorme, iar la final Nicuşor Dan, ori unul dintre urmaşii acestuia, va constata că pierderile de căldură pe reţea – e drept, mai mici decât acum – vor exista în continuare. Sunt un adversar declarat al termoficării centralizate. Care este alternativa?
În primul rând, împreună cu Ministerul Mediului, Ministerul Afacerilor Interne şi sistemul judiciar, Nicuşor Dan va trebui să rezolve problema socială a gropilor de gunoi, unde proliferează o pegră, care trăieşte din asta şi care are în spate mafiile romilor şi, se spune, inclusiv Mafia italiană, lucru despre care s-a scris mult.
În al doilea rând, gropile de gunoi „clasice”, conținând gunoi neselectat pe categorii, vor trebui izolate eco, apoi va trebui edificată o piaţă (aproape) nouă: cea a firmelor de sortare şi prelucrare a deşeurilor, pe categorii: plastic, materiale feroase şi neferoase, celuloze, materiale de construcţii, deşeuri menajere uscate şi umede.
Primele patru categorii vor fi refolosite în modalităţi cunoscute bine în industrii. Sunt total contra ideii lui Traian Băsescu, de ardere a acestor deşeuri: aceasta înseamnă poluare şi emisii de CO2. A cincea categorie este resursă de pelete organice, care sunt cel mai bun combustibil cu emisie zero de CO2.
În al treilea rând, folosirea acestor pelete organice în CET-urile de acum (dincolo de faptul că necesită modificări tehnice) este o eroare, pentru că păstrează trimiterea agentului termic la consumatorul final, pe reţeaua perdantă Radet, ceea ce va duce la un randament scăzut: agentul termic pleacă de la CET Sud cu o temperatură şi, oricât înlocuieşti ţevile, în Aleea Barajul Dunării ajunge mai rece, deci o parte din puterea calorică s-a pierdut pe traseul de transport.
În Termotehnică, ideea este să ai trasee cât mai scurte, pentru ca pierderile acestea de parcurs să fie cât mai mici posibil. Aşa că… soluţia este limitarea transportului agentului termic.
În al patrulea rând, soluţia optimă pare cea a centralelor de bloc sau de cvartal, care folosesc reţeaua locală de ţevi a Radet şi, pentru sediul termocentralei, locaţia vechii termocentrale de cartier. Există un studiu Deloitte, dacă nu mă înşel, de acum ceva ani, care arată că preţul căldurii şi apei calde la consumatorul final ar fi mult mai mic decât este acum.
În al cincilea rând, a edifica acest sistem de termoficare descentralizat este o chestiune delicată, pentru că, atunci când scoţi un grup de imobile, dintr-unul dintre cartierele-dormitor al Capitalei, din sistemul centralizat, trebuie să faci lucrări, astfel încât restul blocurilor să nu rămână fără apă sau încălzire şi apă caldă.
În al şaselea rând, nu te repezi ca năsărâmbul să faci asta, ci trebuie făcut înainte un studiu de fezabilitate (pentru că fiecare termocentrală de cvartal trebuie să fie renatbilă şi să aibă profit, ca să-şi plătească angajaţii, să cumpere combustibil pelete şi să aibă bani de investiţii, altfel nu am făcut nimic), apoi un proiect-pilot, apoi declanşezi replicarea acestuia.
(Personal, cred că soluţia cea mai bună ar fi cea a termocentralei de imobil, dar nu văd cum ar putea să se realizeze aceasta fizic, pentru că imobilele din România nu sunt constructiv realizate astfel.)
În al şaptelea rând, revenind, odată ecologizate şi puse la sortare gropile clasice, imobilele din Bucureşti vor trebui să nu mai producă deşeuri nesortate, iar cele sortate să ajungă în gropi noi, ecologice.
Operaţiunea va avea impact în preţul mai scăzut al produselor mai uşor de sortat, inclusiv al peletelor de termoficare şi astfel, la un moment dat, preţul termoficării noi va mai scădea încă o dată, în timp ce afacerea în sine va deveni mai rentabilă, pentru că şi marja, şi deverul vor fi atunci mai mari.
Cred că soluţia cea mai bună este edificarea unui coş de preţ, între preţul peletei din deşeuri organice nesortate şi cel din deşeuri organice sortate, care să scadă treptat, pe măsură ce resursa din gropile de gunoi în stil vechi scade şi creşte cea din gropile eco.
Dar sortarea la nivelul imobilelor este o mare problemă. Ministerul Mediului trebuie să găsească o soluţie, în realitate, pentru toată ţara. Cum faci? În loc de un tobogan, într-un bloc, ar trebui să apară trei. Constructiv, aceasta este în sine o mare problemă, care va genera o piaţă asemănătoare cu aceea a izolării termice a imobilelor.
Municipalitatea va fi obligată să pună la punct norme pentru locatarii din condominiumuri şi să stabilească sancţiuni. Inclusiv pentru cine îşi face curăţenie în grădină şi taie crengile, dar nu la o anumită dimensiune stabilită, astfel încât firma de salubritate să le preia şi să le folosească standard. În marile conurbaţii canadiene, funcţionează. De ce nu şi la noi?
Practic, astfel, Nicuşor Dan va rezolva problema termoficării bucureştene pentru zeci de ani. Este greu, el va trebui să explice, probabil prin primăvară, că, atunci când a vorbit, în campania electorală, despre înlocuirea ţevilor magistrale, nu avea viziune de ansamblu asupra întregului sistem, aşa cum are acum, ca primar general, după ce a făcut calculele, dar în final va reuşi.
Altfel, perpetuăm aceleaşi nevoi.
