Caută
Close this search box.

Astăzi îl sărbătorim pe Sf. Dimitrie cel Nou (Basarabov), ocrotitorul Bucureştiului, pustnicul din peşteră

Născut la începutul veacului al XIII-lea, într-o familie de țărani din satul Basarabov, în sudul Dunării, aparținând în vremea aceea regatului Bulgariei, Sfântul Dimitrie a purtat din fragedă pruncie lupte acerbe pentru a dobândi o viață virtuoasă, în post și rugăciune, într-o zi, pe când se dusese să pască vitele, a călcat pe un cuib acoperit de ierburi și a strivit puișorii care se aflau în el.

Profund mâhnit, s-a hotărât, spre pocăință, să lase desculț timp de trei ani, fie iarnă, fie vară, piciorul care strivise cuibul, faptă considerată de el a fi ca o crimă.

Apoi s-a atașat unei comunități monastice, iar după ce a ucenicit cele ale ascultării s-a retras în pădure, unde și-a statornicit adăpostul într-o peșteră, aproape de răul Lom, neștiut de oameni și aducând zi și noapte rugăciunile și lacrimile sale ca ofrandă lui Dumnezeu.

Cunoscând dinainte ziua morțîi sale, s-a întins între două lespezi de piatră și și-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu.

Au trecut ani mulți și lumea uitase de existența acestui pustnic, până într-o zi, când – la trei veacuri după moartea Sfântului – o inundație a făcut ca apele răului să urce până la peșteră. Curentul a ridicat lespezile de piatră și a purtat cu purtat cu el, îngropat în noroi, trupul rămas nestricat.

După alți o sută de ani, Sfântul îi apăru în vis unei fetițe bolnave de duh necurat, poruncindu-i să ceară părinților ei s-o ducă la malul răului, pentru a-și afla tămăduirea.

De cum s-a aflat această vestire, o mare mulțime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însoțit familia fetiței până la locul în care, mai înainte, locuitorii observaseră deja o lumină misterioasă și credeau că este o comoară.

S-au pus pe săpat și de îndată au descoperit trupul Sfântului, întreg și strălucind de harul Duhului Sfânt. Fetița se vindecă pe loc. Trupul sfântului fu transportat cu mare cinstire până în satul Basarabov, unde alte vindecări se petrecură. Atunci, poporul veni din toate părțile să cinstească moaștele Sfântului.

Domnitorul Ungro-Vlahiei trimise preoți și sfetnici ca să constate această descoperire minunată și să-l aducă pe Sfânt la București, la biserica Curțîi Domnești. L-au luat aceia pe Sfânt și au purces spre București, dar când au ajuns aproape de Ruși, lângă o fântână, boii n-au mai vrut să meargă cu nici un chip.

Văzând această minune, cei trimiși s-au sfătuit și au hotărât să injuge la car doi junci tineri neînvățați, ca să vadă încotro vrea Sfântul să meargă. Și așa s-a întors Sfântul la Basarabov, în mijlocul satului și a rămas acolo.

Trimișii domnitorului s-au întors la București și au povestit cele petrecute, după care domnitorul trimise alți oameni și puse să se ridice, pe cheltuiala lui, o biserică în sat. Așezat acolo, Sfântul făcu de-a lungul vremii multe alte minuni.

Spre sfârșitul războiului ruso-turc (1774), armata rusă ajunse în preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci ca moaștele Sfântului Dimitrie să fie transportate în Rusia, spre a le pune la adăpost de o eventuală profanare de către turci.

Atunci când cortegiul a ajuns la București, un creștin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, îi ceru acestuia să lase românilor moaștele sfântului lor compatriot, spre mângâiere după toate durerile pricinuite de război.

Generalul Saltikov fu de acord și a luat numai o mână a Sfântului, pe care a trimis-o la Lavra Pecerska, de la Kiev. Trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost așezat, în zilele Preasfințitului mitropolit Chir Grigorie, în biserica cea mare a mitropoliei de la București.

De îndată se petrecură unele minuni: războiul încetă, iar ciuma ce bântuia conteni. De atunci, având în vedere și numeroasele minuni săvârșite, el este cinstit ca protector al orașului și al întregii Românii.

În fiecare an, la 27 octombrie, o mulțime imensă se adună la București pentru a prâznui, timp de trei zile, sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou și ca să cinstească nepretuitele-i moaște, din care izvorăște mereu o mireasmă delicată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri