Suntem în iunie 1998. Patru politicieni și un samsar imobiliar înființează o companie pe Șoseaua Cotroceni. Își împart acțiunile ei în mod egal și li se pierde urma în spatele hârtiilor. Un lanț solid de încredere îi leagă pe cei cinci. Dețin împreună și un partid politic, fondat în paralel cu firma și apărut dintr-o sciziune majoră a PDSR (actualul PSD).
Și trec 21 de ani. Firma și partidul nu mai există azi, dar doi dintre întemeietori lucrează încă la stat. Unul e judecător la Curtea Constituțională, celălalt a fost președintele Senatului. Iar judecătorul a trebuit să decidă dacă senatorul, adică fostul său asociat, ocupă legitim a doua funcție în stat.
Altfel spus, Teodor Meleșcanu (care era susținut de PSD în Senat, la funcţia de preşedinte al acestei camere a Parlamentului) aștepta înfrigurat verdictul lui Marian Enache (susținut de PSD, la CCR).
Când au înființat societatea (Millenium Trade Corporation), Meleșcanu era la primul său mandat de senator, ales în Prahova din partea PDSR. Fusese ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu (1992 – 1996), dar partidul intrase în opoziție. Firma a fost prima afacere în care politicianul s-a implicat formal.
Și judecătorul Marian Enache era atunci deputat PDSR de Iași, după o ascensiune de zece ani prin toate structurile FSN. La Revoluție s-a autoproclamat lider al mișcărilor de stradă din Vaslui, deși anterior lucrase cu Securitatea. Numai că dosarul său de rețea nu se află în arhivă, iar CNSAS mai poate confirma azi doar că a existat, din urme colaterale, explică Rise Project.
Ceilalţşi doi sunt Mircea Coşea, economist, şi Mugurel Vintilă, politician. În plus, mai apare şi Mihai Cuptor, un nume predestinat finanţatorilor de partide.
30 de ani mai târziu, Marian Enache verifică, alături de ceilalți opt colegi din plenul CCR, dacă înlocuirea lui Tăriceanu cu Meleșcanu respectă Constituția, după ce un grup de 33 de senatori ALDE, PNL, PMP și UDMR au contestat mișcarea PSD.
La orice altă instanță, Enache ar fi fost obligat să se recuze, dar la CCR nu există așa ceva. Judecătorii constituționali pot alege să nu se pronunțe în anumite spețe doar lipsind de la ședințele respective. Dar aceasta rămâne strict la latitudinea fiecăruia.
„Se consideră că, odată cu numirea la CCR, judecătorii renasc, nu mai au frați, nu mai au prieteni”, a observat avocata Elenina Nicuț, un avertizor tradițional asupra Curții. Dar nu întotdeauna.
