Rândurile care urmează, scrise de Chris Cillizza, pentru CNN, sunt despre cum învaţă pe propria lor piele americanii, în următoarele două luni, prin ce a trecut România timp de trei ani.
Luni după-amiază, președintele Donald Trump și-a concediat secretarul Apărării, pe Mark Esper, printr-un tweet.
Ceea ce nu a fost foarte surprinzător. Esper a fost pe lista lui Trump de luni de zile – de când s-a opus folosirii Armatei, pentru a combate protestele uneori violente, care au izbucnit în marile orașe americane, după moartea lui George Floyd, în mai.
Cu câteva săptămâni înainte de alegeri, Esper şi-a scris o scrisoare de demisie. Așa că știa că va veni ziua în care va fi mazilit, spune CNN.
Îndepărtarea lui Esper nu este însă notabilă în sine. În orice altă administrație, concedierea secretarului Apărării printr-un tweet ar fi o ştire de primă mână, desigur. La fel ca și cea a celui de-al patrulea secretar al Apărării, în ultimii doi ani.
Dar ceea ce înseamnă demiterea lui Esper este ceva ce merită a fi luat în considerare mai curând deoarece marchează prima mișcare în ceea ce ar putea fi cele mai sălbatice și mai haotice 72 de zile din istoria politică americană modernă.
Iată de ce. În timp ce Trump nu a acceptat încă rezultatul alegerilor, iar oficialii săi de campanie au insistat, într-o ședință a întregului personal, că trebuie să fie încă foarte angajat în cursa pentru câștigarea alegerilor prezidențiale, realitatea acestor zile haotice va continua să se instaleze, în următoarele zile și săptămâni, în care Trump pur și simplu nu va câștiga. Și va fi pentru el o pastilă foarte greu de înghițit.
„A învinge este ușor”, a declarat Trump personalului său de campanie, în ziua alegerilor, continuând: „A pierde nu este niciodată ușor. Nu, pentru mine nu este”.
Așadar, înfrângerea îl va face pe Trump să fie foarte supărat. Și amărât. Și răzbunător. Și mai puțin dispus să încerce chiar să pozeze că are un comportament acceptabil.
Ceea ce înseamnă că demiterea lui Esper este vârful icebergului, atunci când vine vorba despre ceea ce ar trebui să ne așteptăm de la Trump, până pe 20 ianuarie 2021. Dacă ați crezut că președintele a fost dezlănţuit până acum, ei bine, încă nu aţi văzut nimic.
În perioada premergătoare alegerilor, Trump l-a atacat în repetate rânduri pe directorul FBI, Christopher Wray, pentru că nu ar fi investigat eficient presupusa corupție din cadrul Biroului.
Washington Post a scris la sfârșitul lunii octombrie că Trump se gândea să-l înlăture pe Wray după alegeri, o mișcare care îl putea pune în pericol și pe procurorul general William Barr, un loialist al lui Trump care s-a contrazis cu președintele, din cauza întârzierilor în investigarea potențialelor nereguli, în ancheta de contraspionaj a FBI, în timpul alegerilor din anul 2016. Axios a mai raportat la sfârșitul lunii octombrie că Trump l-ar putea concedia şi pe șeful CIA, Gina Haspel.
Eliminarea șefilor Departamentului Apărării, CIA și FBI – ca să nu mai vorbim, potențial, despre ce se poate întâmpla la Departamentul Justiției – ar putea fi doar începutul unei serii de maziliri, la nivel guvernamental, ale celor considerați insuficient de loiali lui Trump.
Potrivit unui înalt oficial al Administrației Trump, care a vorbit cu Jake Tapper de la CNN, „John McEntee, directorul Biroului de personal de la Casa Albă, spune în toată Administrația că, dacă va auzi despre cineva care caută un alt loc de muncă, acesta va fi concediat”.
Și apoi vor veni graţierile și comutările de pedepse. Așa cum Mark Osler, profesor de Drept la Universitatea St. Thomas, a scris pe 29 octombrie:
„Câștigă sau pierde, președintele Donald Trump ar putea să încerce să îi grațieze pe membrii familiei sale, oficialii din Administrația sa și, eventual, pe el însuși chiar, așa cum a făcut Gerald Ford cu Richard Nixon, înainte ca vreunul dintre ei să fie condamnat pentru ceva”.
Mai ales atunci când ne amintim că Trump a comutat sentința lui Roger Stone, în iulie, ca să nu mai vorbim despre fostul guvernator al statului Illinois, Rod Blagojevich, și de fostul șerif al Județului Maricopa, Joe Arpaio.
Apoi, există și celelalte mișcări – fie prin ordin executiv, fie pe plan reglementator – la care s-ar putea să nu ne gândim chiar de acum. Și poate că nici nu ne dăm seama că Trump a făcut-o până când nu va ieși oficial din funcție, la prânz, pe 20 ianuarie anul viitor.
Ideea este simplă: Cutia Pandorei a fost deschisă. Geniul a ieșit din sticlă. Alegeți orice clișeu doriți, dar toate se adaugă la același lucru: un președinte care și-a văzut întotdeauna funcția ca pe o modalitate de a-şi recompensa prietenii și de a-i pedepsi pe inamici va avea acum o perioadă de 10 săptămâni, care va fi din ce în ce mai lipsită de consecințe pentru el, pentru că îşi dă seama că nu va câștiga un al doilea mandat.
Singurul lucru care poate lega oarecum mâinile lui Trump este interesul său de a candida din nou, în anul 2024.
Donald Trump într-o dispoziție bună – și oarecum dominat de consilierii săi și de preocupările sale politice viitoare – este un lucru înfricoșător. Dar un Trump supărat, cu multă putere și fără nici o înțelegere cu privire la modul în care o folosește? Este de-a dreptul terifiant.
