Metastaza numirilor politice

Încă mai aștept să se pună la punct sistemul de numire al directorilor în Sănătate. Politizarea masivă a făcut mult rău, iar continuarea simulării concursurilor este o practică mai rea decât cancerul. Ca să mă explic, ar trebui angajați niște oameni pricepuți și onești, care sa dea direct socoteală ministrului, să ia spital cu spital si să ne spună: „aici l-am înlocuit pe X, care avea datorii uriaşe şi investiţii 0, l-am pus pe Y, un manager extraodinar, cu urmatoarele rezultate…”. Nu numai că nu s-a întâmplat acest lucru, dar este mai mult decât evident că o astfel de analiză comparativă ar lăsa sănătatea fără ministru.

Totuşi, pentru puţin praf în ochi în plină epidemie de coronavirus, în urma unor denunțuri, corpul de control s-a dus cu un cârd de televiziuni în control la câteva spitale şi, surpriză, a găsit mizerie. A constat deficitul de doctori și lipsa de paturi la terapie intensivă. A găsit şi bolnavi, desigur, dar pe aceştia din urmă nu i-a băgat nimeni în seamă pentru că oricum, sărmanii, se încadrau perfect în decorul jalnic, gestionat cu oportunism de absolut toate guvernele democratice.

Bunul simţ devine un atribut tot mai rar prin şirurile groase ale politicienilor. Cu toate acestea, când calci în picioare, luni în şir, profesori şi academicieni, murdărind cu hărnicie sute de halate albe, fără să-ţi pese că o bună parte dintre ei muncesc cinstit,  trebuie să faci efortul de a-ţi justifica ordinele. Măcar dintr-o motivaţie politică şi tot ar trebui să vedem de ce s-au cheltuit bani, timp şi orgolii nepreţuite pe o campanie stânjenitoare de denigrarea a tuturor doctorilor mari, care contează în țara aceasta.

În lipsă de cifre şi situaţii oficiale, dăm crezare zvonurilor: nu există spital în România fără politruci, iar problemele cresc, cresc necontenit. În plus, conflictul de interese înfloreşte în institutele naţionale, spitale mari și mici, ambulatorii de specialitate, directii de sanatate publică. Dar ştiţi cum este: în timp ce unii mor, alţii fac bani. Decompensarea stă în firea lucrurilor şi cine ştie când se răstoarnă puterea.

Până la normalitate, dacă se poate atinge acest prag, ne consolăm cu gândul sănătos că nu ne vom îmbolnăvi niciodată.