Înalta Curte de Casație și Justiție recunoaște și susține dreptul fundamental la liberă exprimare al oricărei persoane sau organizații, inclusiv sub aspectul exprimării unor aprecieri critice cu privire la hotărârile judecătorești, însă invită publicul să facă o simplă trecere în revistă a jurisprudenței sale din ultimii ani, care demonstrează cu prisosință lipsa de părtinire și echilibrul judecătorilor, se arată într-un comunicat transmis sâmbătă de ICCJ.
Reacția Înaltei Curți vine după ce Uniunea Naţională a Barourilor din România a calificat drept inacceptabilă condamnarea avocatului Robert-Mihăiță Roșu, descriind-o ca pe o ”represiune de natură penală asupra avocatului pentru consultaţiile şi susţinerile făcute în calitate de reprezentant”
După redactare, hotărârea în cauză va fi disponibilă, în formă anonimizată, prin intermediul paginii de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât orice cetățean interesat de modul de funcționare a justiției își va putea forma propria apreciere. Discursul public la adresa serviciului public al justiției ar trebui însă să se caracterizeze, dincolo de contextul emoțional, prin rigoare, echilibru și o minimă echidistanță din partea tuturor persoanelor implicate, mai arată oficalii ICCJ în comunicat.
”Referitor la pozițiile exprimate în mediul public de către mai multe organizații profesionale ale avocaților, în ceea ce privește soluția de condamnare a unei persoane care are calitatea de avocat, de către un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, poziții adoptate înainte de a se cunoaște considerentele deciziei în discuție, în pofida caracterului definitiv al acesteia și întemeiate exclusiv pe argumentele favorabile persoanei în cauză, ținând seama și de obligația de rezervă care revine judecătorilor sub aspectul comunicării publice, instanța supremă înțelege să reamintească în mod ferm următoarele:
„Justiția se înfăptuiește de către judecători în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți.” (art.2 alin.(1) din Legea nr.304/2004). „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii” (art.124 alin.(3) din Constituția României) și „(…) sunt obligați (…) să asigure supremația legii, să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora”(art.4 alin.(1) din Legea nr.303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare).
„Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului (…)” (art.5 alin.(1) din Codul de procedură penală), „astfel încât (…) nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.” (art.8 din Codul de procedură penală).
„Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”. (art.4 alin.(1) din Codul de procedură penală)
„Nimeni nu este mai presus de lege.” (art.16 alin.(2) din Constituția României) „Orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să respecte independența judecătorilor.” (art.2 alin.(4) din Legea nr.303/2004)”, se mai arată în documentul transmis sâmbătă de ICCJ, semnat de președintele instituției, judecătorul Corina- Alina Corbu
