Analistul economic Ion Radu Zilişteanu spune că este necesar un audit fiscal-bugetar al instituţiei publice din România.
În ziua în care preşedintele Klaus Iohannis a iniţiat consultări cu partidele, pentru formarea noului executiv, suntem preocupaţi de anul fiscal-bugetar 2021. Acesta a fost subiectul discuţiei noastre.
Eu înţeleg că, practic, Guvernul va avea misiunea ca plăţile interne şi externe pe care le are de făcut, care sunt inevitabile şi sunt foarte mari, pentru că sunt moştenite şi sunt datorii de plătit, ar trebui compensate în timp cu fonduri europene, la care e necesară cofinanţare românească.
Dar aceste fonduri europene vor veni destul de greu. Toate acestea presupun o reformă instituţională puternică. Deci, este un fel de planul disperatului: care omoară pe care primul. Veniturile omoară cheltuielile sau invers.
După părerea mea, ar trebui să se facă un audit care să treacă în revistă, sistematic şi obiectiv, toate problemele de natura diverselor datorii, deficite, pentru că senzaţia mea este…
… audit fiscal bugetar, cum s-ar spune…
Exact, pentru identificarea tuturor problemelor şi obligaţiilor viitoare ale statului român. Odată făcut acest audit, sigur că se vor putea face, plecând de la o bază reală, o serie întreagă de scenarii.
Scenarii fiscal-bugetare.
Sigur, scenarii fiscal-bugetare, care ar putea să dea nişte direcţii pentru ceea ce este de făcut, fiindcă anul 2021 şi anii viitori vor fi extrem de complicaţi, din punct de vedere fiscal-bugetar. În ciuda sumei imense care se vehiculează de către politicieni, privind banii care urmează să vină de la Uniunea Europeană.
Se vorbeşte despre 70 de miliarde, despre 80 de miliarde (n.r.: de euro), sume enorme, evident, dar, pentru a-ţi face o strategie despre cum anume să cheltuieşti mai bine banii aceştia trebuie văzut întâi care este realitatea fiscal-bugetară a României.
Mă refer la un audit care să dea situaţia adevărată a ceea ce se întâmplă. Nu numai în ceea ce priveşte datoriile şi angajamentele României, care urmează să fie onorate în viitor, ci şi în ceea ce priveşte aspecte de genul gradului de conformare fiscală, de încasare la TVA şi la alte tipuri de impozite directe şi indirecte.
Şi aici trebuie făcute nişte strategii care evident că până acum au lipsit.
Da, până acum, s-a lucrat la disperare, la „ce facem mâine”.
În condiţiile în care ai un orizont de timp atât de redus, bineînţeles că nu poţi să faci un plan de perspectivă. Dar aceasta cred că ar fi necesar şi, după ce se va face acest audit şi se vor face scenarii despre cum se poate remedia situaţia fiscal-bugetară a României, într-adevăr vor trebui fixate direcţii strategice, de care politicienii să se ţină şi să nu mai facă lucruri la mică înţelegere şi „las’, c-om vedea cum rezolvăm”.
Dacă discutăm despre venituri vs. cheltuieli, liniile directoare sunt, pe de o parte, micşorarea cheltuielilor cu salariile, adică scăderea schemei de personal a instituţiei guvernamentale…
… a instituţiilor publice, în general…
Şi pe de altă parte mărirea veniturilor, prin informatizarea sistemului.
Un element de progres extraordinar ar fi acea factură electronică, despre care se vorbeşte de mult, adică o factură care, în momentul în care o emiţi, este emisă de un server al Ministerului Finanţelor Publice. Acest lucru se întâmplă în alte ţări: am două exemple în cap – Israel şi, culmea, Republica Moldova.
Aceasta ar fi o cale de reducere a evaziunii fiscale, dar implică un efort foarte serios de informatizare. Atât pe hardware, cât şi pe software.
De exemplu, pe veniturile din TVA, Polonia a implementat o aplicaţie informatică, numită SAF-T, care a avut rezultate spectaculoase imediat. Un alt lucru ar fi terminarea informatizării complete a raportării către Fisc a tranzacţiilor agenţilor economici.
Bineînţeles, până acum s-a mers cu jumătăţi de măsură. Să luăm cazul Estoniei, o ţară foarte informatizată, inclusiv în ceea ce priveşte votul electronic.
Ajungem însă la o altă temă: alfabetizarea digitală şi financiară reduse ale românilor. Sunt alte două direcţii asupra cărora trebuie să se lucreze foarte serios.
Ţăranul care lucrează câmpul şi nici nu se pune problema fiscalizării, informatizării veniturilor sale, pentru că nici nu ştie bine să scrie, darmite să intre pe Internet…
Însă, aşa cum a intenţionat Guvernul, când s-a introdus declaraţia unică, ar trebui să se aloce consultanţi fiscali, care să-i ajute pe români să-şi completeze declaraţiile unice, tot aşa, şi la nivelul ţăranului, s-ar putea face un efort de instruire a unor funcţionari ANAF, care să-i asiste pe aceşti oameni, să facă lucrurile corect.
În „Concert în Muzică de Bach”…
… Hortensia Papadat Bengescu…
… portretizează un personaj, care se teme să nu vină alcizarul. Cred că în anii viitori, această instituţie a alcizarului, adică a perceptorului fiscal…
.. „fonciirea” lui Marin Preda…
… Moromete Senior. Instituţia perceptorului va trebui reconsiderată puternic în mediul rural.
Da, dar la modul modern.
Omul cu fonciirea va trebui să umble cu tableta după el.
În primul rând, omul cu fonciirea va trebui să umble la nivel de îndrumare, apoi la nivel de pedeapsă.
