Caută
Close this search box.

O filă de istorie însângerată sau Experimentul Piteşti în filmul „Între Chin şi Amin”

E decembrie, postul Crăciunului. Viflaimul, un colind pe la ferestre, vine cu solemna veste păstrată în Sfânta Scriptură, Mântuitorul Isus Hristos s-a născut în cetatea Bethleemului. Sufletul se curăţă de păcate prin rugăciune, post şi spovedanie. Pe masă se află pâinea şi vinul, hrana împărţită de Isus Hristos apostolilor, ucenicilor   care propovăduiau religia iubirii. Iubire de aproapele tău, de Dumnezeu. Pruncul născut pentru noi din Fecioara Maria ne spune că Dumnezeu este Tată bun iar noi toţi suntem fraţi. Suntem trăitori pe bătrânul continent, leagăn al civilizaţiei, casa făurită şi lăsată nouă de moşii şi strămoşii noştri.Creştini care au plătit cu chinuri şi torturi greu de imaginat credinţa în Dumnezeu. Cumplita moarte prin decapitare a celui care a fost timp de 26 de ani Domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu care a spus fiilor : „Fiţi  bărbaţi şi nu vă fie teamă de moarte! Vedeţi ce a suferit Hristos pentru noi şi de ce moarte a murit! Rămâneţi tari în credinţă şi nu vă clătinaţi, nici pentru viaţa voastră, nici pentru lumea toată!”. Constantin Brâncoveanu despre care avea să scrie, alt martir al neamului nostru, cel împuşcat de legionari, istoricul Nicolae Iorga. Martiri canonizaţi în filele ceasloavelor bisericeşti. Martiri necanonizaţi păstraţi în memoria, în pomelnicele şi lacrimile oamenilor de rând, creştini prin sfânta taină a botezului, aprinzând o lumânare din ceară înfiptă în plămada dulce a colivei. „Să fie de sufletul morţilor, veşnica lor pomenire”!

Nu ninge liniştit, nu se aud cântări, nu arde focul în sobe, copiii nu colindă cu traista plină de covrigi, mere şi nuci. Urarea „Crăciun fericit” îşi pierde sensul de fraternitate pentru cei aruncaţi în beciurile torturii. Experimetul Piteşti, pus în practică între 1949-1952 în închisori unde se folosea reeducarea prin schingiuire. Idee preluată şi la Penitenciarul Gherla. Nomina odiosa, slugi obediente din ţara noastră puneau în practică cu sălbăticie şi plăcere ideile marilor decidenţi, cu Stalin în frunte. Portretul „părintelui” Gulagului apare obsesiv în filmul „Între chin şi amin”, leit-motiv prezent în plan doi ca un suport vizibil pentru torţionarul care îşi justifică faptele, se spală pe mâini ca Pilat din Pont. Un film plin până la refuz de simboluri, citate, aluzii politice. Ideile celor care au preluat de la Marchizul de Sade, de la Marx si apoi de la Lenin expresia religia opiumul popoarelor. Ca să pornească prigoana împotriva credincioşilor. ”Să nu ucizi” sună versetul biblic. ”Aici e Iadul, eu sunt Dumnezeu” sună replica rostită cu dinţii încleştaţi de furie, izbind cu ură carnea moale, însângerată a victimei încătuşate.

Un regizor tânăr, are cinci decenii de viaţă, dintr-un secol  în care număram generaţiile pe degetele de la o mână, bunicul, tatăl, Toma Enache este fiul, urmează nepotul. Toma Enache a aflat, întâmplător, dintr-o emisiune de televiziune, de la ultimii  supravieţuitori, despre bătăile crunte, capetele izbite de pereţii plini de sânge, despre trupurile deţinuţilor ţintuite pe cruce, cu piroane asemeni lui Hristos, despre colindele cântate în  şoaptă de puşcăriaşii pe care îi mai ţinea în viaţă gândul la mântuirea sufletului. Poartă la piept cruci modeste cu Domnul nostru Isus sculpat în lemn. Hristos care nu a coborât niciodată de pe cruce dar nici ei, întemniţaţii fără vină şi fără judecată suflete fără prihană care au coborât doar în gropi comune sau au fost zidiţi în ciment. Toma Enache, veselul aromân mândru de originea lui, un vlah modern  a decis să pună povestea „plină de un adevăr dur pentru români”, după cum mi-a declarat, pe peliculă. A pornit la lucru, folosind un scenariu scris de Elena Enache şi Eugen Cojocariu.

E frig şi frig, beznă şi mucegai. Speranța de la Dumnezeu nu e doar optimism. Întunericul, moartea nu au ultimul cuvânt, credem când Dumnezeu spune, prin vocea preotului, (distribuit în rol, actorul Laurenţiu Stan creionează cu talent  prelatul plin de har şi spiritul sacrificiului ) care este alături de ei în suferinţă, le cedează o bucată de pâine, le oblojeşte cu vorbe calde, sufletele chinuite: „Curaj, sunt cu voi, nu vă părăsesc. O să rezistăm, o să ieşim la lumină”.

Mărturisesc că mi-e greu să analizez „la rece” „Între chin şi amin” filmul gândit şi realizat de Toma Enache împreună cu echipa lui, creaţie  încununată, la numai  un an de la lansare cu numeroase premii obţinute la prestigioase festivaluri internaţionale.  Pe 6 decembrie 2020 a mai primit un trofeu, „Best Director” la festivalul internațional de film de la Valencia. Să scriu despre cât de exact au fost filmate de operatorul Alexander Sachs scenele de tortură sau, câtă poezie conţin momentele în care, iubirea celor doi tineri, interpretaţi cu mare acurateţe de tinerii actori Ana Pârvu şi Vali Popescu, se împlineşte în lumină şi dăruire? Maci şi valuri înspumate de mare, sunete serafice, idilice clipe menite să contrabalanseze în economia filmului, imaginea brutelor  excitate de mirosul sângelui! Să apreciez ca „exactă” interpretarea actorilor care au reuşit, după cum au mărturisit după lansare, Constantin Cotimanis, Ion Dichiseanu, Victoria Cociaş, Cezara Dafinescu, Vali Popescu să-şi învingă omeneşti spaime, să biruie „zgura” aşezată pe amintirile păstrate  în memoria colectivă dar şi în propriile familii ? În rolul şefului puşcăriei, Constantin Cotimanis se „ luptă” să-şi impună personajul, având drept concurenţă o adevărată galerie de duri care se regăsesc în majoritatea producţiilor de la Hollywood, producătorii exploatând cu succes o largă tipologie de odioşi criminali. Cotimanis ştie să  traverseze registrul cinismului şi să apară ca un  firesc meloman, iubitor de partituri clasice. Un rol greu, o provocare, o reuşită. Să spun că, muzica  originală a lui Adrian Flautistu și Eduard Gore a adăugat un tragism de neimaginat acestui univers al morţii, că sunetul violoncelului a făcut să vibreze sufletele dincolo de timp în Iadul instalat în camera 4 Piteşti, spaţiul groazei? Să analizez din punct de vedere critic decizia de a pune „în imagini” a unor poveşti derulate acum 70 de ani, bazate pe cazuri reale? Să-l amintesc pe fostul deţinut Tache Rodaş, una dintre victime care a plecat în lumea celor drepţi de curând, iertându-şi torţionarul care l-a lovit cu frânghia udă în cap şi era în stare să-l ucidă, fără  nici o remuşcare pentru că Tache nu a renunţat la credinţă, nu s-a lepădat de Dumnezeu, nu s-a lăsat reeducat ? Să citez, fie şi parţial nume din lista celor 200 de morţi care aparţin unui „alt memorial al durerii” de aici, de la Piteşti, din Balcani, din lagărul comunist sau, cum se numeşte spaţiul carpato-danubiano-pontic? Grele întrebări, filmul oferă răspunsuri dar încărcătura emoţională propusă e mult prea puternică. Lacrimi şi durere, vinovaţie şi, iaraşi ca un leit motiv, „Sângele apă nu se face”…O şoaptă pentru care, sora condamnatului care a compus „Odă lui Dumnezeu” a plătit cu viaţa.

Considerațiile din „O filă de istorie însângerată sau Experimentul Piteşti în filmul Între Chin şi Amin”  nu reprezintă o cronică de film, ci doar un gând îndreptat spre realizatorii care au reuşit cu  succes, să pună o piedică în calea uitării. Viaţa bate filmul ? Viaţa şi filmul au fost pe poziţii de egalitate. „Viflaime, Viflaime/ Cum de n-ai primit în tine/ Pe Fecioara Maria Să nască pe Mesia?”

Lista premiilor obţinute:

  • Pe 6 decembrie a primit trofeul „Best Director of a Foreign Language Feature Film”la festivalul Internaţional de Film South Europe, Valencia 2020.
  • The IndieFEST Film Awards 2020, (USA) – WINNER AWARD OF EXCELLENCE SPECIAL MENTION
  • European Cinematography Awards (the Nerthelands) – winner of Best Feature
  • Film (the month of September); winner of Best Director Feature Film (November); nomination for Best Feature Film of the Year 2019
  • Florence Film Awards (Italy) – Winner of Best Director Feature Film – Toma Enache (the month of September);
  • Winner of Best Production design – Medeea Enciu (October)
  • Honorable Mention Makeup and Hairstyling – Florina Mărcuță
  • European Screen Awards – Platinum Award Winner ; Toma Enache –Emerging European Director)
  • Independent Producers Indie Film Festival IPIFF 2019 (Bucharest) – The Trophy for Best Feature Film, 2019
  • Gold Movie Awards (London 2020) – winner of Best Feature Film (November); nomination at the annual awards in 5 categories: Best Foreign Language Film, Best Cinematography, Best Production Design, Best Costumes and Best Film of the Year.
  • New York Movie Awards – winner of the Honorable Mention for Best Feature Film
  • Vienna Independent Film Festival – 2020 nominations for Best Feature Film and Best Screenplay (Feature Film)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri