Toți specialiștii cad de acord că învățământul online pe termen lung poate afecta sănătatea mintală a copilului. Orele ar trebui adaptate, nu transpuse din clasă direct în online, iar timpul petrecut de cei mici în fața ecranelor ar trebui monitorizat. Ce efecte are asupra psihicului statul prelungit în online, Andreea Orosz a discutat cu psihiatrul Gabriel Diaconu.
Gabriel Diaconu: Până în urmă cu 9 luni în comunitatea de psihiatrii discutam public despre efectul toxic, nociv al tehnologiei asupra dezvoltării intelectuale și emoționale a copilului.
Ca medic psihiatru sunt îndurerat că aceste vremuri pe care am ajuns să le trăim ne obligă să împingem copiii fix în zona pe care o denunțam nu de mult ca fiind toxică. Asta se întâmplă pentru că cel puțin la nivel superficial rațional ne spunem că cel puțin așa încă au acces la educație. Școala online este prea puțin școală și este foarte mult online.
Vom vedea copii care vor dezvolta semne și simptome în primul rând de anxietate, în al doilea rând de iritabilitate și probleme de comportament în relația cu familia, părinți, alți copii. Acest lucru se întâmplă pe de o parte pentru că stau foarte mult în casă, pe de altă parte pentru că își cablează, metaforic vorbind, creierul la un ecosistem tehnologic care are multe calități. Să nu punem anatema pe telefoane.
Dar are și un mare defect, că este un super stimul. Un super stimul nu doar că antrenează văzul, auzul și mișcările fine ale mâinilor de o manieră excepțională. Dar declanșează și un răspuns în ariile de recompensă. Centrul plăcerii din creier este super stimulat de această tehnologie. Ca orice super stimul pregătește creierul pentru următorul moment și următorul moment. Știm asta din studii de neurofiziologie.
De multe ori plăcerea începe încă dinainte de a consuma substanța sau de a accesa tehnologia, prin simplul fapt că îți creează o imagine anticipativă. Unde ai un super stimul din păcate ai și partea întunecată a poveștii, care spune că apare epuizarea.
Epuizarea neurofiziologică se traduce printr-o perioadă refractară, o perioadă de relativă impermeabilitate la informații. Ești apatic. Ești detașat de ceea ce se întâmplă împrejurul tău. Ești opac în ceea ce înseamnă interferarea realității. Ești sărăcit afectiv.
Aici copiii sunt, mai degrabă, vulnerabili diferit pe cuantele de vârstă. Asta este o altă chestiune care mie, profesional, mi se pare că a fost tratată absolut primitiv de autorități. Nu poți să compari un copil de 6 – 7 ani care e la începutul școlii cu un copil de liceu, cu un adolescent în ceea ce privește vulnerabilitatea la tehnologie. Nu poți.
Sunt alte creiere care au alte neurocircuite și codependințe hormonale. Să împingem pe toți în online înseamnă că dintr-o dată aruncăm, vorba proverbului și bebelușul cu apa din cădiță. Nemaivorbind de faptul că în lunile care vin ne vom uita la valuri, valuri de copii care dezvoltă tulburări ale alimentației, tulburări ale somnului, tulburări ale comportamentului, stări de anxietate, atacuri de panică.
La copil se manifestă sensibil altfel decât la adult. De multe ori sunt stări fizice care pot să aibă alura unei urgențe mari medicale, cum ar fi crampe abdominale severe sau accese de tuse sau senzație de sufocare. Imaginează-ți că în aceste condiții te duci cu copilul în miez de noapte că îți face un atac de panică. Mai exact unde? La un spital de pediatrie?
