CEDO a obligat România să plătească despăgubiri mai mari decât în toţi ultimii zece ani la un loc, la o valoare totală de aproape 35 de milioane de euro, cele 188 de cauze referindu-se la nerespectarea dreptului de proprietate de către statul român, în special în dosare care privesc retrocedarea caselor naţionalizate.

De ce au fost anul acesta despăgubiri mai mari decât în anii anteriori

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce a pronunţat o hotărâre pilot împotriva României, în anul 2010, a aşteptat măsurile legislative din ţara noastră, apreciind că situaţia proprietarilor de imobile naţionalizate se va rezolva pe plan intern.

Multe dintre dosarele aflate la CEDO au fost suspendate, dar în România, în ultimii zece ani, nu s-au soluţionat aceste probleme.

Prin urmare, instanţa europeană a trecut la analizarea dosarelor şi a stabilit că proprietarii ale căror imobile au fost înstrăinate chiriaşilor şi nu mai puteau fi restituite în natură trebuie să primească despăgubiri la valoarea actuală. În România, ei ar fi primit despăgubiri mai mici, în funcţie de anumite grile notariale, în 5 tranşe anuale şi cu multe diminuări aplicate de funcţionarii ANRP.

Într-un studiu realizat de Asociaţia pentru Proprietate Privată (APP România) se evidenţiază cauzele CEDO în care nerespectarea dreptului de proprietate a dus la condamnarea ţării noastre, iar raportat la cuantumul total al despăgubirilor din anul 2020, peste 97% au fost sume atribuite în astfel de dosare. Astfel, din 34.700.924 de euro (despăgubiri pe care România le are de plătit din condamnările de anul acesta), 33.874.800 de euro reprezintă sume stabilite în 10 hotărâri pronunţate de CEDO pentru nerespectarea dreptului de proprietate în România. (anexăm calculul detaliat şi link-uri către aceste hotărâri).

Aceste dosare nu ar fi ajuns la CEDO dacă nu ar fi parcurs mai întâi toate căile de atac interne. Dacă judecătorii români ar fi aplicat în mod corect prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului, aceşti proprietari nu ar mai fi fost nevoiţi să apeleze la instanţa europeană.

Statul român nu ar mai fi plătit acum despăgubiri dacă autorităţile administrative ar fi soluţionat la timp dosarele de despăgubiri, însă acestea nu au respectat nici termenele stabilite prin legea elaborată chiar de funcţionarii ANRP.

ANRP ar fi trebuit să soluţioneze până la 20 mai 2018 toate dosarele constituite în temeiul Legii nr. 10 din 2001 pe care le avea înregistrate la data apariţiei Legii nr. 165/2013, dar până la acea dată soluţionase doar 52% dintre acestea. Primăria Bucureşti ar fi trebuit să soluţioneze toate notificările in temeiul Legii nr. 10/2001 până în ianuarie 2016. În 18 ani, această instituţie a rezolvat doar 51% dintre dosare. Mai sunt peste 20.000 de notificări (din aproximativ 42600) care încă aşteaptă la rând. Comisiile locale de fond funciar din cadrul primăriilor de sector din Municipiul Bucureşti nu au finalizat inventarierea terenurilor agricole neputându-se astfel continua procesul de acordare de despăgubiri deoarece potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 165 din 2013 acestea nu pot propune acordarea de despăgubiri dacă nu fac dovada ca nu pot oferi în compensare -fie şi parţială- alte imobile. La comisiile locale de fond funciar din toată ţara se află numeroase cereri neanalizate, unele chiar din 1991; în prezent sunt foarte multe procese care au ca obiect soluţionarea de către instanţe a acestor cereri după declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor care îngrădeau accesul la justiţie acestor persoane. De altfel, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, organism care supraveghează punerea în executare a hotărârilor Curţii Europene, i-a solicitat României să ia măsurile urgente care se impun şi să transmită, până la 31 mai 2019, stadiul soluţionării acestor dosare, însă statul român nu a avut nicio reacţie în acest sens. Prin urmare, condamnările României la CEDO din acest an sunt justificate. Lista cauzelor în care România a fost obligată să plătească despăgubiri pentru nerespectarea dreptului de proprietate: 1. Cauza Nistor şi alţii contra României – hotărârea din 16.07.2020 – 29 de dosare conexate – despăgubiri totale de 4.993.413 euro. 2. Cauza Dimitrie Dan Popescu şi alţii contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 25 de dosare conexate – despăgubiri totale de 2.989.350 euro. 3. Cauza Molaţiu şi alţii contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 21 de dosare conexate – despăgubiri totale de 3.357.915 euro. 4. Cauza Komaromi şi alţii contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 24 de dosare conexate – despăgubiri totale de 4.059.379 euro 5. Cauza Lengauer şi alţii contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 23 de dosare conexate – despăgubiri totale de 3.112.765 euro. 6. Cauza Grigorescu şi alţii contra României – hotărârea din 29.09.2020 – 5 dosare conexate – despăgubiri totale de 1.060.034 euro. 7. Cauza Buttner şi alţii contra României hotărârea din 29.09.2020 – 5 dosare conexate – despăgubiri totale de 964.554 euro. 8. Cauza Nasta şi alţii contra României – hotărârea din 20.10.2020 – 12 dosare conexate – despăgubiri totale de 6.145.190 euro. 9. Cauza Luca Vasiliu şi alţii contra României – hotărârea din 20.10.2020 – 19 dosare conexate – despăgubiri totale de 3.586.928 euro 10. Cauza Konya şi alţii contra României hotărârea din 17.11.2020 – 25 de dosare conexate – despăgubiri totale de 3.605.272 euro total 188 de dosare – 33.874.800 euro despăgubiri

În 2005, România a reglementat un mecanism prin care Statul român putea rezolva problema despăgubirilor. Este vorba de Fondul Proprietatea, creat ca vehicul pentru acordarea acestor despăgubiri.

În primii doi ani, CEDO a condamnat România pe motiv că Fondul nu este un mecanism funcţional de despăgubire, câtă vreme nu este listat la bursa.

În 2010, CEDO a impus Statului român soluţii concrete pe care să le aplice în termen de maxim 18 luni (soluţii la probleme pe care România nu le-a rezolvat timp de mai mult de 15 ani).

215 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here