Parlamentarii pe care îi vom alege merg la serviciu în cea mai controversată clădire a României, moștenire neterminată de pe vremea dictatorului Nicolae Ceaușescu. Construcția a ajuns să funcționeze ca sediu pentru instituțiile de căpătâi ale democrației. Săli somptuoase, candelabre, marmură din belșug, holuri imense, acesta este decorul în care senatorii și deputații fac legi de aproape 30 de ani încoace.
Parlamentarii fac legi, se ceartă și se împacă în cea mai controversată clădire a României. Acolo unde Nicolae Ceaușescu visa să proclame victoria socialismului.
Socoteala lui Ceaușescu nu s-a potrivit, însă, cu vremurile, în ciuda eforturilor uriașe cu care s-a ridicat, după demolarea cartierului Uranus, cea mai mare clădire administrativă civilă din lume.
Pentru ea s-au demolat biserici, locuințe, monumente istorice, spitale. Ceaușescu personal urmărea proiectul pe o machetă specială și, cum ideile îi veneau cu nemiluita, clădirea a ajuns de cinci ori mai mare decât era prevăzut inițial. Muncitori, ingineri, arhitecți, soldați în termen, au lucrat, dar au și murit pe șantierul unei clădiri pline de legende.
Din 1990, ne-am întors la parlamentul bicameral, pe care comuniștii îl desființaseră. Camera și-a reluat sediul din Dealul Mitropoliei, iar Senatul a ajuns la fostul Comitet Central al PCR.
Azi, parlamentarii au la dispoziție două săli de plen spectaculoase, birouri și dotări de ultimă oră. Dincolo de rutina de zi cu zi, în clădirea cu o istorie zbuciumată s-a scris, nu de puține ori, istorie.
La Palatul Parlamentului au avut loc reuniuni internaționale de maximă importanță și își au sediul și alte instituții, precum Curtea Constituțională sau Muzeul de Artă Contemporană. E, în felul ei, un muzeu viu, căci atrage ca un magnet turiștii sau pe cei aflați în trecere prin București. Mai ales pe străini.
