Acolo când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.

Când se ia câte-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Și-l întreabă fără noimă:
– Ce-ai cu noi, mă?
Pentru ce sa dăm cu var?…” (George Topârceanu, ”Vara la țară”)

La începutul secolului XX, George Topârceanu scria versurile de mai sus, care surprinzător, după un secol, un război mondial, două regimuri politice și o revoluție sunt la fel de actuale. Noi nu evoluăm. Noi apărăm valorile ”tradiționale” care ne definesc. De aceea și ”Scrisoarea pierdută” este la fel de actuală.

Anul trecut, sau poate anul dinaintea lui, nu știm sigur, ne-au adus pe cap o bestie. Microscopică, dar mortală. O bestie, venită probabil din China și care a ajuns să stăpânească lumea. Într-un an de zile a reușit să îmbolnăvească 93 483 474 de oameni și să curme 2 000 881  de vieți (date actualizate la 14 ianuarie). Indiferent cum am numi-o, gripă chinezească, ciumă modernă sau Covid, este evident că reprezintă cel mai important fenomen mondial al generațiilor postbelice. Nici războaiele din Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, nici criza mondială din 2009, nici expansiunea și nici căderea comunismului nu au afectat viețile atâtor oameni precum această pandemie.

Stilul nostru de viață, care părerea un dat firesc a fost complet bulversat. O ”chestie” infimă, care nu poate fi văzută, mirosită, pipăită, care ne-a închis în casă, ne-a obligat să nu mai mergem la școală, la restaurant, teatru sau vacanță, care ne-a obligat pe mulți să muncim de acasă, să conviețuim cu soacra permanent, stăpânește astăzi lumea. Toți ne dorim viața înapoi.

Dar cum putem face acest lucru? Sunt câteva măsuri simple, care deși nu sunt perfecte, pot fi decisive. Masca, cea atât de hulită, purtată de noi, îi protejează pe cei din jur de transmiterea bolii. Purtată de ceilalți, ne protejează pe noi. Evident că nu are randament de 100%. De altfel toți am învățat în clasa a X-a la termodinamică faptul că nu există proces cu randament de 100%, adică nu există perpetuum mobile. Dar dacă înmulțim 99% cu întreaga populație obținem oprirea răspândirii bolii.

Dacă ne spălăm pe mâini, ne protejăm pe noi. Dacă îi protejăm pe cei dragi, copii, părinți, prieteni, ne protejăm pe noi. Ne protejăm viața, așa cum o știam înainte.

Ca să scăpăm definitiv de boală, pe lângă aceste măsuri de bun simț (dar din păcate bunul simț lipsește multora, odată cu cei șapte ani de acasă), mai sunt necesare două lucruri: un vaccin și un tratament specific. Nu neapărat simultan ambele. Tratamentul specific cu o rată de succes satisfăcătoare încă nu a fost descoperit. Antiviralele, spre deosebire de antibiotice, sunt niște medicamente apărute mai târziu și se adresează unor microorganisme extrem de simple, aflate la limita dintre viu și anorganic, care nu au un metabolism propriu-zis pe care să îl putem perturba. S-au încercat tot felul de molecule, existente sau sintetizate special, s-au analizat prin algoritmi de inteligență artificială mii de variante, dar încă fără succes. Tratamentul încă este simptomatic: face febră, dă-i un antipiretic, îl doare capul, dă-i un antiinflamator, se sufocă, pune-l pe oxigen. Adică încercăm să rezolvăm simptomele, dar nu putem rezolva cauza. Lăsăm de fapt boala să își urmeze cursul și ne bazăm pe imunitatea noastră să ne vindece.

Aici intervin vaccinurile. Ele nu își propun să vindece boala. Rolul lor este doar de a o preveni, de a ne antrena sistemul imunitar să recunoască mai devreme virusul pătruns în organism și de a-l distruge înainte de a face pagube. Asta face un vaccin: ne ferește de formele grave ale bolii, distruge microbii în interiorul corpului nostru înainte de a apuca să se răspândească. Și făcând asta îi protejează și pe cei din jur, pentru că cel vaccinat nu mai este contagios decât câteva ore și nu aproximativ 10 zile. E vorba pur și simplu de matematică, de statistică. De legi, de reguli științifice, demonstrabile. Nu e vorba de credință. Virusul, vaccinul, nu sunt Dumnezei. Nu trebuie să crezi în ei. Biologia este o știință cu legile ei clare, care nu ține seama de interpretările umane. Biologia nu ascultă nici de politică, nici de religie, nici de sociologie. Dimpotrivă.

Prea mulți analfabeți funcționali, prea mulți semidocți au devenit peste noapte experți în virusologie, în imunologie, în medicină. Oameni care ieri nu știau ce sunt globulele albe vorbesc azi cu nonșalanță despre limfocite T de memorie, despre celule NK (natural killer), despre Ig G. Prea mulți filozofi născuți peste noapte, prea mulți juriști făcuți pe puncte vorbesc despre libertate. Au auzit oare de Socrate? Au auzit de Rousseau? Au înțeles ei oare drepturile omului așa cum au fost ele enunțate de revoluția franceză sau în Carta ONU? Cu siguranță nu. Au auzit că există așa ceva. Dar nu le-au înțeles. Nu au înțeles că nu există liberate fără responsabilitate. Fără compasiune. Fără iubire. Fără generozitate.

Ne vrem viața înapoi? E nevoie de responsabilitate. E nevoie de generozitate. Masca nu îți ia libertatea. Masca îl protejează pe cel de lângă tine. Care poate e părintele tău. Sau copilul tău. Nu vrei să înțelegi că e datoria ta să îi protejezi? Poți alege atunci ce vrei să fi: egoist, imatur, criminal. Pentru că dacă omori pe cineva, chiar nedorind asta, din inconștiență, din indolență, ești ucigaș. Virusul nu vrea să omoare. Murind gazda, moare și el. El vrea doar să supraviețuiască. Noi îl răspândim. Cu inconștiența noastră. Cu înțelegerea greșită a noțiunii de libertate.

Libertate nu însemnă să fac în mod conștient rău celui de lângă mine. Dacă aș fi singur pe o insulă aș putea face orice. Dacă mai sunt cu cineva am responsabilități. De asta sunt om, de asta am rațiune. Dumnezeu a spus: ”Să nu ucizi!”. Dacă nu crezi în știință, dar ești credincios, ASCULTĂ-L!

Frate al meu, depășește-ți egoismul. Apără-mă ca să pot să te apăr și eu! Poartă masca, chiar de nu îți place! Vaccinează-te! Haide să ne luăm viața înapoi. Și libertatea odată cu ea.

Dr. Cosmin Alexandrescu, Președinte APMA

501 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here