Pe 23 octombrie 2020, România a atacat Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la Curtea Europeană de Justiție. Anunțurile privind acțiunile în anularea dispozițiilor cuprinse în Pachetul Mobilitate 1 au fost publicate ieri, 18 ianuarie, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Cum motivează România acțiunile sale.
Prin cauzele C-546/20, C-547-20 și C-548/20, acţiuni introduse la data de 23 octombrie 2020, de România împotriva Parlamentului European și Consiliului UE, țara noastră încearcă să modifice anumite dispoziții ale Pachetului Mobilitate 1, informează Revista Tranzit. Este vorba despre:
anularea parțială a Regulamentul (UE) 2020/1054, în ceea ce privește:
articolul 1 punctul 6 litera (c), de modificare a articolului 8 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006, și
articolul 1 punctul 6 litera (d), de modificare a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prin introducerea unui nou alineat (8a);
obligarea Parlamentului și Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
articolul 1 punctul 3, de modificare a articolului 5 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, și—articolul 2 punctul 4 literele (a), (b), (c), de modificare a articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 prin introducerea alineatului (2a), modificarea alineatului (3) și introducerea alineatului (4a);în subsidiar, numai în eventualitatea în care Curtea ar considera că aceste dispoziții sunt indisolubil legate de alte prevederi ale Regulamentului (UE) 2020/1055 sau privesc esența acestui act, să anuleze în totalitate respectivul act legislativ UE;
obligarea Parlamentului și Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
să anuleze parțial Directiva (UE) 2020/1057, în ceea ce privește articolul 1 alineatele (3)-(6);
obligarea Parlamentului și Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, articolele și prevederile menționate de România în deciziile de contestare vizează :
interzicerea perioadei de odihnă săptămânală (45h) în cabină;
obligația conducătorilor auto de a se întoarce la 4 săptămâni în statul unde întreprinderea își are sediul sau la locul lor de reședință;
obligația întreprinderii de a asigura întoarcerea vehiculelor o dată la 8 săptămâni la unul din centrele operaționale;
limitările suplimentare la efectuarea operațiunilor de cabotaj;
normele specifice privind detașarea conducătorilor auto.
Motivele României:
încălcarea principiului proporționalității, prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TUE;
restricționarea nejustificată a dreptului de stabilire, prevăzut la articolul 49 TFUE;
încălcarea principiului nediscriminării pe criteriul naționalității, prevăzut la articolul 18 TFUE.
