Acum, când vedem cum un virus poate transforma viața unor regiuni întregi într-un infern, e necesar să recapitulăm restanțele noastre la capitolele care țin de sănătatea publică.
Faptul că, de patru ani încoace, România se confruntă cu una dintre cele mai grave epidemii de rujeolă, cu mii de îmbolnăviri și zeci de copilași morți, ar trebui să constituie o alertă pentru guvernul Cîțu.
Nu am văzut în nici o campanie electorală o singură promisiune legată de stoparea îmbolnăvirilor cu rujeolă, ci doar lucruri generale care țin de calitatea serviciilor medicale, frumos manufacturate, gen ”vrem spitale ca afară”.
Coaliția care și-a asumat guvernarea are acum ocazia de a rezolva răspândirea rujeolei, o adevărată urgență de sănătate publică, pentru că infecția nu se află la poarta țării, ci printre copiii noștri.
În România, înmulțirea cazurilor de rujeolă nu e generată din cauza mișcării anti-vaccin, care pierde teren, cât din cauza problemelor sistemice – de câțiva ani încoace, Ministerul Sănătății a lăsat cu bună știință pe ultimul loc asigurarea necesarului de vaccinuri elementare, acelea care fac parte din așa numitul calendar național de vaccinare, și, când lucrurile erau grave, cu mulți morți pe listă, a mai dat ceva bani cu pipeta.
Acesta este adevărul, incompetența și lipsa de interes au venit din minister, povestea cu adeptele Oliviei Steer e praf în ochi pentru noi, prostimea (reticența la vaccinuri are cauze bine determinate, dar vom lăsa acest subiect care merită analizat separat). Să revenim însă la lipsa vaccinurilor în cantitate suficientă. Aduceți-vă aminte: câți părinți nu căutau cu disperare un anumit vaccin pentru copilul lor? S-a ajuns până la situația incredibilă de a face rost de vaccinuri din Moldova, din Bulgaria, din Ungaria și alte țări unde e mai ușor să procuri medicamente care au nevoie de prescripție.
Sigur, la incompetența autorităților se adaugă lipsa accesului la servicii medicale: sărăcia în sine generează boli și probleme.
Totuși, remarcăm un lucru bun care s-a întâmplat zilele acestea: ministrul Vlad Voiculescu promite transparență totală în procesul de vaccinare anti-Covid. E un mod de a compensa eșecurile guvernelor anterioare cauzate de deficitul de informație. Se pare că lucrurile se îndreaptă și, cu siguranță, în viitor vom vedea modificări mari în abordarea administării sănătății publice.
Însă suntem departe de normalitate. Într-o țară în care nici acum nu știm câți alegători sunt și câți cetățeni mai au rezidența în România, sigur că habar nu avem câți copii trebuie vaccinați. Din păcate, epidemia de rujeolă a evidențiat acest lucru. Cei care erau nevaccinați proveneau fie din anumite grupuri sociale defavorizate, părinții nu aveau toți cărți de identitate, fie dintre copii reîntorși în România din țări cu focare de rujeolă.
Putem vorbi și despre vaccinarea obligatorie, dar o lege nu va rezolva lipsa interesului și a organizării în acest domeniu. În Europa, există 11 țări unde vaccinarea este obligatorie. Cred că la noi apariția legii nu va constitui o problemă pentru că numărul celor care refuză vaccinarea este insignifiant. Nici calitatea specialiștilor nu e o temă de discuție reală, avem epidemiologi și experți în sănătate publică foarte buni.
Problema e de management național. Dacă vrem să rămânem în liga unde prevenția se face doar din pix, nu cu bani și strategii pe termen lung, atunci sigur nu vom rata nici o epidemie. Cât despre victime, dacă realitatea ar putea consola pe cineva, în fața virusurilor suntem cu toții egali…
