Libanezul Anis Naccache, celebru prin rolul pe care l-a jucat în terorismul internaţional, în anii ’70, a murit la Damasc, din cauza Covid-19, după ce a fost internat la Terapie Intensivă,, potrivit agenţiei siriene oficiale de presă Sana, relatează AFP, via News.ro.
Prezentat de către Sana drept „un activist şi politolog”, Naccache este considerat mâna dreaptă a lui Carlos Şacalul, o figură a terorismului internaţional în anii ’70 şi ’80, care ispăşeşte o pedeapsă la închisoare pe viaţă, în Franţa.
Postul de ştiri panarab Al-Mayadeen, unde era primit adesea ca şi comentator, a anunţat că trupul acestuia urmează să fie transferat marţi la Beirut, penttu a fi înmormântat.
Un fost activist de stânga, care a aderat în adolescenţă la mişcarea palestiniană Fatah din Liban, a luptat împotriva forţelor israeliene în Războiul Civil libanez (1975-1990).
Împreună cu Carlos, pe adevăratul său nume Illich Ramirez Sanchez, el a participat în 1975 la luarea de ostatici a unor miniştri din ţări cadrul Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEP), la Viena, planificată de către gruparea palestiniană ”Septembrie Negru”. În această operaţiune, comandoul a ucis trei persoane înainte să ia 70 de persoane ostatice, inclusiv 11 miniştri.
Anis Naccache a fost condamnat în 1980 la închisoare pe viaţă, în urma unei tenatative de asasinare eşuate, în apropiere de Paris, a lui Shapour Bakhtiar, ultimul premier al şahului Iranului. Doi francezi, inclusiv un poliţist, au fost ucişi în acest atac.
Naccache, al cărui caz s-a aflat timp de zece ani în centrul unui conflict între Paris şi Teheran, a fost graţiat în 1990 de către preşedintele François Mitterrand şi expulzat în Iran.
În ultimii ani el era invitat cu regularitate drept comentator pe platorui ale unor televiziuni proiraniene, precum postul Al-Manar al mişcării şiite libaneze Hazbollah sau postul Al-Mayadeen.
Cunoscut prin susţinerea sa a regimului lui Bashar al-Assad, Naccache ”a jucat până la mijlocul anilor ’90, un rol important în coordonarea între conducerea Revoluţiei palestiniene şi a Revoluţiei islamică din Iran”, aminteşte Sana.
