Au plătit peste 12.000 de euro pentru 690 de metri de conductă, în speranţa că îşi vor recupera din investiţie atunci când se vor racorda şi alţi vecini. Numai că cei care au venit ulterior nu au plătit o cotă-parte din investiţie.

Delgaz Grid le-a luat banii pentru că a considerat că e din nou o extindere, şi nu o racordare la ţeava existentă.

O familie de ieşeni a dat în judecată Delgaz pentru ţeava pe care a făcut-o pe banii ei şi pe care a fost nevoită să o doneze furnizorului de gaz. Reclamanţii s-au revoltat atunci când au constatat că nu au nicio şansă să-şi recupereze banii investiţi de la utilizatorii care s-ar fi racordat la aceeaşi conductă, spune Ziarul de Iaşi.

La mijloc au căzut şi alţi ieşeni, aflaţi în aceeaşi situaţie. Tribunalul ar urma să ia o decizie finală astăzi. Povestea ieşenilor este etalon pentru situaţia în care se află numeroşi clienţi ai Delgaz care extind reţeaua pe banii lor şi în beneficiul furnizorului.

În 2005, B.F. şi B.T. au început demersurile pentru conectarea la reţeaua de gaz. E.ON Distribuţie, cum se chema la acea dată furnizorul de gaz a refuzat să efectueze extinderea, invocând lipsa de rentabilitate a acesteia.

Legislaţia în vigoare la acel moment permitea furnizorului să refuze extinderea reţelei dacă ea nu se justifică economic. Extinderea putea fi făcută doar pe banii viitorilor clienţi şi cu condiţia ca noua ţeavă să intre în patrimoniul firmei de distribuţie.

Ca urmare, B.F. a plătit 46.200 de lei pentru realizarea unei conducte de 689,5 metri (peste 12.000 de euro, la un curs mediu, în anul 2005, de 3,6 lei/euro). După aceasta, în decembrie 2005, a donat conducta, în baza unui decret din 1954, care reglementa donaţiile făcute statului.

Actul de donaţie prevedea că „racordarea noilor consumatori la conducta de distribuţie se va putea face numai cu acceptul scris al titularului de investiţie în faţa unui notar public”.

Condiţionarea racordării noilor consumatori de acceptul scris al lui B.F. era practic modalitatea prin care acesta îşi putea asigura recuperarea viitoare a investiţiei.

Legea 123/2012, a energiei electrice şi a gazelor naturale prevede că „solicitantul are dreptul să recupereze contravaloarea sumei invesite din momentul punerii în funcţiune a conductei, de la următorii utilizatori racordaţi”.

În noiembrie 2016 însă, cei doi au constatat că se efectuează lucrări de branşare la reţeaua de gaze realizată şi plătită de ei şi spre alte case, cele ale lui V.C., G.M. şi B.C., fără ca investitorilor iniţiali să li se fi cerut acordul.

Acesta a fost momentul în care B.F. şi B.T. au decis să se adreseze instanţei. Ei au cerut pe de o parte constatarea nulităţii absolute actului de donaţie pe care, după cum au menţionat în cerere, au fost „şantajaţi” să-l încheie, iar pe de altă parte, constatarea nulităţii avizelor emise de E.ON Distribuţie în vederea racordării celorlalte trei familii.

În replică, acestea au arătat că se află practic în aceeaşi situaţie ca şi reclamanţii. La fel ca familia B., şi V.C., G.M. şi B.C. ceruseră alimentarea cu gaze naturale a imobilelor proprii, Delgaz SA răspunzându-le că investiţia nu se justifica economic pentru companie.

Prin urmare, prelungiseră conducta cu alţi 370 de metri, lucrarea costându-i 35.000 de lei.

„Potrivit contractului de asociere, ne-am luat angajamentul de a «extinde» reţeaua naţională de distribuţie a gazelor naturale, iar nu ne-am racordat la conducta construită de reclamanţi. Racordarea noastră la sistemul de distribuţie s-a făcut la noua conductă ce a fost construită de subsemnaţii. Ne aflăm în aceeaşi situaţie pe care B.T. şi B.F. o au în privinţa conductei de 689 m: ne vom putea recupera investiţia de la următorii utilizatori care se vor racorda, dar nu şi de la cei care se vor conecta prin extinderea conductei de distribuţie”, au arătat aceştia în faţa magistraţilor Judecătoriei.

Argumentele celor trei au fost acceptate de judecători, care au reţinut că afirmaţia reclamanţilor potrivit căreia „pârâţii s-ar fi racordat la conducta construită de aceştia este infirmată de lucrările dosarului, de interogatoriul părţilor, care susţin situaţia de fapt potrivit căreia racordarea pârâţilor s-a realizat la o nouă conductă, construită de aceştia”.

Practic, reclamanţii ar fi avut dreptul să li se plătească o cotă-parte din lucrare doar de către consumatorii ce s-ar fi racordat la tronsonul de conductă realizat de ei, nu şi de către cei care au prelungit conducta cu un tronson nou.

Ca urmare, acţiunea lui B.T. şi B.F. a fost respinsă. Cei doi au făcut apel împotriva sentinţei, cazul ajungând în atenţia magistraţilor Tribunalului. Aceştia au amânat până acum de trei ori pronunţarea, ultimul termen fiind stabilit pentru azi.

76 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here