Florin Niță, 33 de ani, a fost eroul meciului România – Germania, 0-1, din preliminariile CM 2022. Paradele sale au făcut ca scorul să fie limitat. Dar, până să ajungă titlular în poarta naționalei, goalkeeperul legitimat la Sparta Praga a avut o viață extrem de dificilă.
A rămas fără părinți, tatăl murind când Florin avea cinci ani, a lucrat într-o fabrică de cozonaci și a rămas fără casă. A fost nevoit să locuiască în Ferentari, unde frecvent era atacat de drogați.
Niță e la un pas să-și prelungească înțelegerea cu Sparta Praga, echipă unde joacă din 2018. În partida cu Germania a avut opt parade salvatoare și a fost lăudat inclusiv de adversari, pentru prestația sa excelentă.
Florin Niță, portar ce a cucerit trei trofee la FCSB (două campionate și o Cupă a României), are o poveste emoționantă. Episoadele crunte sunt povestite de el în momentele rare în care s-a decis să-și deschidă sufletul. Acum, soția sa, Laura, și copiii sunt sprijinul său.
Florin Niță, întâmplări cutremurătoare… dintr-o viață demnă de film:
…neajunsuri (prosport.ro): „Țin minte că eram cu degetele înghețate în teniși. Toți aveau ghete cu crampoane și eu nu aveam, eram în teniși. Și puneam pungi și eram varză, dar tot stăteam acolo pe teren. Nu am avut, a trebuit să trag, să strâng din dinți ca să ies din… Să-mi îndeplinesc visul”
…momentul cel mai greu al vieții (gsp.ro): „Atunci când am rămas singur! Singur, singur…. Fără părinți, fără bunici, fără nimeni. Atunci am luat viața-n piept de unul singur….Mai era sora mea, dar ea are familia ei, nu puteam să stau pe capul ei”.
…cum a rămas fără casă (prosport.ro): „Prin 2005, o femeie a păcălit-o pe mama, luându-i casa, și am fost nevoiți să ne mutăm cu chirie, într-o locuință situată pe strada Livezilor, una dintre cele mai rău famate zone ale Ferentariului. Nu am putut sta acolo mai mult de un an, pentru că era dezastru total. Nu exista săptămână în care să nu fiu nevoit să mă iau la bătaie cu drogații, care se legau de mine fără motiv. A fost un coșmar! Doar Dumnezeu și pasiunea mea pentru fotbal m-au ajutat să trec peste toate aceste momente”.
…munca în fabrica de cozonaci (gsp.ro): „Da, ambalam cozonacii! Nu m-am dat niciodată la o parte de la muncă și nu e nici o rușine să mergi să muncești, să câștigi bani, să ai un drum. Când rămâi al nimănui, te gândești lângă cine să stai, cu cine să vorbești. Chiar dacă eram un copil când mi-am pierdut tatăl, mă gândeam că trebuie să stau lângă cineva care să-mi poată da ceva de mâncare…”.
