Conf.Dr. Maria Georgescu, unul dintre medicii de elită ai geriatriei contemporane, a lansat pe piața editorială cartea ”Legământ cu Ana Aslan”.
În anul 1954, profesoara Ana Aslan, autoarea celebrelor medicamente ”Gerovital” și ”Aslavital”, a spus lumii științifice că „bătrâneţea se poate trata, iar îmbătrânirea poate fi oprită”.
Maria Georgescu, eleva preferată a celebrei profesoare Ana Aslan, ea la rândul ei un medic geriatru de excepție, realizează o carte-document, cu povești inedite despre fondatoarea gerontologiei mondiale.
Este „o carte vie”! Personalitatea Anei Aslan este bine conturată. Sunt sigură că va fi înțeleasă și iubită, mărturisește medicul Maria Georgescu, fost director medical al Institutului de Geriatrie și Gerontologie ”Ana Aslan”.
Maria Georgescu a fost tânără doctoriță care a văzut gloria, dar și apusul vieții Anei Aslan. Mărturia eficienței terapiilor aslanice a fost confirmată de mulțimea omenilor tratați, de la anonimi până la celebrități: Charly Chaplin, Gina Lolobrigida, Marilene Ditrich , Liliane Ghich, Sofia Loren, Claudia Cardinale, Frank Sinatra, Generalul de Gaulle, Tito, Marcos, Imelda Marcos, Sucharno şi Sucharto, Kenedy , Generalul Pinochet, prinţi, prinţese, conţi, cotese, primi miniştri, senatori, deputaţi, şefi de state, bogătaşi de toate categoriile. Acesta este univesul în care pășim, încă de la prima filă, în ”Legământ cu Ana Aslan”, carte ilustrată de asemenea cu fotografii document din colecția personală a autoarei.
Născută la Brăila pe 1 ianuarie 1897, viitorul savant a fost cel mai mic dintre copiii soților Sofia și Mărgărit Aslan. Avea doar 13 ani când tatăl ei a murit, iar în urma acestui tragic eveniment s-a mutat împreună cu mama sa la București. Aici a absolvit „Şcoala Centrală“, în cursul anului 1915.
Între anii 1915 și 1922, Ana Aslan a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti. În cursul Primului Război Mondial a îngrijit soldaţii răniți ajunși în spitalele militare care funcționau în spatele frontului, la Iași.
La sfârșitul războiului, tânărul medic a revenit în Bucureşti, unde a colaborat cu celebrul neurolog Gheorghe Marinescu. În anii care au urmat, a lucrat în diverse instituții medicale: Spitalul Filantropia, Institutul Clinico-Medical din cadrul Facultății de Medicină Bucureşti, Clinica Medicală din Timişoara, precum şi la Spitalul CFR. În 1949, a devenit șeful Secţiei de Fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti.
Acolo a început să studieze fenomenele de degenerescență asociate procesului de îmbătrânire. Inițial a început să cerceteze efectele pe care le are Procaina asupra afecțiunilor reumatice.
Primul său pacient a fost un student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Efectul a fost rapid, iar durerile pacientului au încetat în scurt timp. Ulterior, ea și-a continuat cercetările asupra unor bătrâni internați într-un azil cărora le-a administrat, de asemenea, Procaină. Și în acele cazuri rezultatele au fost la fel de spectaculoase ca în cazul studentului-pacient.
Dar, în plus, s-a mai constatat și că, în afară de faptul că durerile articulare cedau rapid, utilizarea terapeutică a Procainei avea și niște „efecte colaterale“: pacienții constatau că părul încărunțit se recolorează, iar pielea devenea din nou elastică și fără pigmentația maronie specifică bătrâneții.
Gloria externă nu a ferit-o însă pe Ana Aslan de ticăloșia specifică politicii comuniste. Alegerea sa în cadrul Academiei Române i-a atras invidia Elenei Ceaușescu, iar ura ,,academicianului de renume mondial“ a luat forma unei acuzații de natură penală. În 1978, colegiul de partid i-a cerut să achite 1,5 milioane de lei, bani care reprezentau contravaloarea unor taxe de spitalizare pe care ea nu le percepuse de la pacienții bătrâni și săraci.
Au urmat șapte ani de procese care au început în 1981 și s-au încheiat abia către sfârșitul anului 1987. Procese pe care Ana Aslan le-a câștigat cu circa cinci luni înainte de înceta din viață. De fapt, acei 1,5 milioane de lei îi fuseseră imputați în condițiile în care tratamentele inventate de ea aduceau anual la bugetul statului român circa 17 milioane de dolari.
Ana Aslan a murit la aproape 92 de ani, exact așa cum a spus: nu de bătrânețe, ci din cauza unei boli.
