Școala Centrală de Fete din București a trecut prin două războaie, prin regimul comunist și prin 31 de ani de tranziție spre neant, dar tot frumoasă a rămas. Frumoasă și în picioare.
Din anul 1977 și până în 2020, clădirea a trecut prin trei lucrări mari de restaurare, unele mai apropiate de spiritul lui Ion Mincu, altele de-a dreptul dezastruoase. În perioada 2008-2012, pe vremea primarului Sorin Oprescu, reabilitarea școlii a fost contractată de Primăria București cu o finanțare asigurată de BEI (Banca Europeană de Investiții).
S-au cheltuit 3 milioane de euro pentru lucrări făcute de mântuială, cu materiale de cea mai proastă calitate, iar multe dintre elementele originale de arhitectură au fost distruse.
Pe holuri, roșul pompeian, marca arhitectului Ion Mincu, a fost înlocuit cu o zugrăveala ieftină, în loc de parchet s-a spus dușumea, iar ușile puteau fi scoase din încadrament de elevi, atât de prost erau făcute.
Nici astăzi, școala nu are sală de sport, elevii fac mișcare pe holuri sau afară, deși a fost prima instituție de învățământ din țară în care s-a predat gimnastica.
Sala de sport a fost în incinta școlii, dar constructorul a făcut două săli de clasă din ea, cu promisiunea că va ridica una în curtea din spate a școlii. Nu s-a ținut de cuvânt.
Surse din cadrul institutiei spun că atunci s-au tăiat și copacii, pentru că așa și-a dorit afaceristul Puiu Popoviciu, care avea o vilă pe strada Polonă, iar ferestrele din spate dădeau în curtea școlii și îi obturau vederea.
