Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat din nou Federația Rusă, pentru rele tratamente, tratament medical insuficient și condiții inumane și degradante de detenție, în privința a doi reclamanți, deținuți anterior în regiunea transnistreană.

Totodată, CEDO a obligat Federația Rusă 34.600 de euro, în total, în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral, dar și costuri și cheltuieli.

Este vorba despre cauza Mîrca v. Republica Moldova și Rusia (cererea nr. 7845/06), care se referă la presupusa detenție ilegală a doi reclamanți, interdicția impusă acestora de a-și contacta rudele și relele tratamente suferite de către primul reclamant în timpul detenției sale, în regiunea transnistreană a Republicii Moldova.

Fiind acuzați de complicitate la evadarea unei persoane reținute, dată anterior în căutare de către structurile auto-proclamatei „republici moldovenești nistrene” (în continuare „rmn”) pentru un pretins omor, la 26 iulie 2004 reclamanții au fost arestați.

În aceeași zi, „instanța de judecată” din orașul Bender l-a eliberat din detenție pe cel de-al doilea reclamant, care s-a angajat să nu părăsească orașul. Primului reclamant i-a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest pe o perioadă nedeterminată.

La 26 noiembrie 2004 un pretins procuror din „rmn” a pornit urmărirea penală în privința reclamanților în legătură, incriminându-le complicitatea la evadarea persoanei reținute, acuzarea în acest sens fiindu-le înaintată la aceeași dată. Acel pretins procuror a indicat, inter alia, că pe parcursul urmăririi penale reclamanții au pretins că fuseseră supuși relelor tratamente de către miliția „rmn”, însă în lipsa oricăror dovezi de rele tratamente, plângerea lor a fost respinsă.

La 20 mai 2005 „judecătoria orașului Bender” a prelungit arestul preventiv în privința reclamanților până la 9 septembrie 2005. Pretinsul procuror responsabil de caz a participat la acea ședință de judecată, însă nu s-a făcut nici o referire la participarea avocatului reclamanților.

La 16 iunie 2005 reclamanții au fost condamnați la 3 ani de privațiune de libertate pentru complicitate la evadarea unei persoane, primul reclamant fiind ulterior eliberat în baza unui act de amnistie.

La 3 ianuarie 2006, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova i-a răspuns fratelui reclamanților că, din cauza situației tensionate din Bender, nu a fost posibil să defere justiției niciunul dintre milițienii „rmn”.

Ambii reclamanți s-au plâns în baza Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând condițiile inumane și degradante în timpul detenției, iar primul reclamant a invocat că fusese supus relelor tratamente în timpul detenției sale în „rmn”.

De asemenea, reclamanții s-au plâns în baza Articolelor 5 § 1 și 6 § 1, motivând că fuseseră condamnați de către o instanță, care nu putea fi considerată independentă și instituită prin lege, și că fuseseră deținuți în baza unei decizii luate ilegal de către stricturile „rmn”.

De asemenea, reclamanții s-au plâns în baza Articolului 8 din Convenție, din cauza refuzului autorizării întrevederilor cu rudele lor și că le fuseseră cenzurată corespondența.

În cele din urmă, reclamanții s-au plâns în baza Articolului 13 din Convenție, invocând că nu dispuseseră de remedii efective în privința plângerilor lor în baza Articolelor 3, 5, 6 și 8 din Convenție.

58 Vizualizări

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here