Stilul de viață nesănătos și factorii de mediu ne pot pune în fața unor probleme grave de sănătate, cum ar fi cancerul. Însă medicină face pași importanți în tratarea acestei boli cu noi tratamente în radioterapie. O astfel de tehnică este cea stereotaxică.
Stereotaxia este un tratament radioterapic de extremă precizie prin care se administrează doze mari, semnificative de RT, într-o singură ședință sau un număr foarte limitat de fracțiuni (de obicei între 3 si 6 ședințe).
Tehnicile de stereotaxie sunt reprezentate de radiochirurgie stereotactică și radioterapie stereotactică.
Radiochirurgie stereotactică
Radiochirurgia stereotactică (SRS- stereotacticradiosurgery) se referă la un tratament efectuat într-o singură ședință la nivelul unui volum tumoral țintă, cel mai frecvent localizat la nivel cerebral sau vertebral.
Radioterapie stereotactică
Radioterapia stereotactică (SRT- stereotactic radiation therapy, cu varianta sa – SBRT stereotactic body radiation therapy în cazul localizărilor extracraniale) se referă la administrarea de ședințe multiple de RT la nivel cerebral, vertebral sau extracerebral (de exemplu plămân, ficat, pancreas etc).
Rolul stereotaxiei
Cea mai mare provocare în radioterapie este iradierea unei tumori cu doză eficientă, extremă precizie și un nivel minim de toxicitate. Astfel, în prezent, stereotaxia obține cele mai bune rezultate utilizând un număr limitat de ședințe. Frecvent este denumită radioterapie ablativă.
În anumite cazuri, stereotaxia reprezintă o alternativă viabilă la intervenția chirurgicală. Ne referim la acele situații în care tumora este localizată în regiuni anatomice dificil de accesat sau la acei pacienți cu diverse contraindicații operatorii.
Stereotaxie: indicații
De preferat este abordarea multidisciplinară a tuturor cazurilor. Acest fapt înseamnă intervenția diverșilor specialiști (oncolog, chirurg, radioterapeut, radiolog etc) la candidarea pacienților la terapie locală, de exemplu stereotaxie.
Stereotaxia este utilizată în tratarea tumorilor primitive sau metastatice, cu un volum de obicei de până la 5 cm.
tumori primitive și metastaze pulmonare
tumori primitive și metastaze hepatice
tumori pancreatice
tumori ale prostatei
metastaze la nivelul ganglionilor linfatici (la nivelul toracelui, abdominal și al pelvisului)
metastaze cerebrale
metastaze osoase, vertebrale și extravertebrale
metastaze ale glandelor suprarenale
metastaze la nivelul țesuturilor moi (de exemplu, reciviva presacrala)
Cum se realizează stereotaxia
Spre deosebire de radioterapia fracționată convențional, 3D-CRT sau VMAT-IMRT, în cazul stereotaxiei este indispensabilă imobilizarea precisă și reproducibilă a pacientului în timpul simulării CT și a fiecărei ședințe prin folosirea diverselor metode de contenție (de exemplu măști termoplastice, saltele vidate etc).
Foarte frecvent, în cazul radioterapiei stereotactice, este necesar în faza de CT de simulare, suportul atât a diverselor metode imagistice (CT cu contrast, RM, PET), cât și a tehnicilor de achiziție CT care țîn cont de excursiile respiratorii (4D CT), utile la delinierea precisă a volumelor țintă tumorale și a organelor sănătoase din apropiere.
Înainte de orice ședința de stereotaxie, pacientul efectuează o nouă CT integrată în aparatul care erogă tratamentul. Verificăm astfel ca datele obținute în faza de simulare și mai apoi în planificarea terapiei să coincidă cu situația în timp real. Pe scurt: se suprapun cele două CT și, unde este necesar, se corectează poziția pacientului cu o precizie milimetrică.
Etapa tratamentului
Etapa tratamentului este constituită din ședința propriu- zisă de stereotaxie, de obicei pentru un număr total de până la 6 ședințe zilnice sau în zile alterne, durează puține minute (aproximativ 15 min, cât o ședință de radioterapie convențională) și nu este deloc dureroasă pentru pacient.
În anumite situații, este posibil ca medicul radioterapeut să prescrie o terapie cu rol antiinflamator asupra țesuturilor iradiate atât în zilele tratamentului stereotaxic, cât și în perioada imediat următoare.
Toate aceste etape de terapie se desfășoară în regim ambulatorial, fără internare. În niciun moment pacientul nu este radioactiv. Poate să-și continue viața normală, alături de familie, imediat după terminarea fiecărei ședințe de stereotaxie.
