Conform președintelui rus Vladimir Putin, chiar dacă avioanele rusești ar fi scufundat distrugătorul britanic HMS Defender în Marea Neagră, lumea nu ar fi fost „în pragul celui de-al Treilea Război Mondial”.
O analiză realizată de institutul de studii strategice și analize militare RAND arată că, în cazul „escaladării unei crize militare în Marea Neagră”, Rusia va apela la o strategie bazată în principal pe acțiuni subversive, menite a submina coeziunea NATO și a împiedica țările Alianței să adopte o poziție comună și unitară.
În situația pur ipotetică în care Federația Rusă s-ar ambiționa, totuși, să „scufunde” o navă a Alianței Nord-Atlantice, un astfel de atac ar putea fi realizat ori prin torpilarea de către un submarin, fie printr-un atac multiplu, „la saturație”, cu rachete anti-navă, ceea ce ar ar putea duce la activarea articolului 5 al Tratatului NATO, consideră experții și analiștii militari consultați de digi24.ro.
Ce ar însemna, însă, activarea celebrului articol 5 de către NATO? Duce ea, automat, la Al Treilea Război Mondial, în acest caz? Sau la un alt război, diferit de cele „convenționale” cu desfășurări de trupe (sau nave, în acest caz), frumos aliniate, de-a lungul liniei frontului?
„Da, în cazul unui atac convențional militar asumat deschis de către Rusia atunci putem vorbi de activarea articolului 5”, a declarat, pentru Digi24.ro, analistul Claudiu Degeratu, expert în securitate națională și politici de apărare.
„Dar, pentru că există un dar, între activarea art. 5 la nivel politic, în Consiliul Nord-Atlantic și decizia aplicării unui răspuns militar este o diferență. Adică, activarea art.5 nu înseamnă automat declanșarea unui conflict militar NATO – Rusia. Chiar și în cazul acestui scenariu, avem multe nuanțe, unele legate de faptul că țările NATO interpretează diferit activarea art 5. Da, activăm articolul 5, dar una este să ripostăm în caz de invazie terestră, și alta este scufundarea unui nave”, a spus Degeratu.
Cu alte cuvinte, un stat NATO poate fi de acord cu activarea articolului 5, fără a participa, efectiv, la măsurile militare de ripostă.
Analiza Institutului RAND
Institutul RAND, un „think tank” specializat în realizarea de analize strategice pentru armata SUA, a publicat în 2020, un studiu bazat pe desfășurarea, în 2018, a unor „jocuri de război” în Marea Neagră plecate de la următoarea premisă: „Ce-ar fi dacă” un avion rusesc de atac Su-24 s-ar „ciocni” cu un distrugător american în Marea Neagră, coliziune soldată cu pierderi de vieți omenești și avarii pentru nava NATO?
Ipoteza scenariului e cumva asemănătoare cu incidentul din Marea Neagră de săptămâna trecută, când distrugătorul britanic HMS Defender a fost survolat și hărțuit de avioane Su-24 care au lansat bombe în calea sa, în timp ce nave de patrulare rusești au tras focuri de avertisment.
În plus, zilele trecute, avioane militare ruseștide tip SU-30 (net superioare modelului SU-24) au hărțuit o fregată olandeză în Marea Neagră.
În jocul de război imaginat de experții RAND, „Rusia se va folosi, cel mai probabil, de acțiuni specifice războiului hibrid („gray-zone activities”) pentru a submina coeziunea țărior din regiune, astfel încât să nu le permită acestora să închege o ripostă comună, înainte ca respectiva criză să escaladeze și să ducă la acțiuni militare directe”.
„Rusia va încerca să-și atingă obiectivele cu costuri minime, dar e dispusă să escaladeze conflictul dacă simte că e posibil să sufere pierderi importante în regiune”, se arată în analiza RAND.
De asemenea, rolul Turciei într-un astfel de scenariu se dovedește a fi unul „critic”, datorită forțelor navale turcești și a faptului că această țară controlează strâmtorile și accesul navelor în Marea Neagră.
„Interesele pe care Turcia le are în Siria și nevoia de a menține cooperarea deschisă cu Rusia, dependența Turciei de importurile de gaze naturale din Rusia și lansarea gazoductului Turkstream ar putea face Turcia să aibă o atitudine reticentă în privința contracarării agresiunii rusești”, se mai arată în analiză.
În schimb, România va susține și mai mult necesitatea prezenței SUA și NATO în Marea Neagră, iar acest parteneriat va mai degrabă întărit decât descurajat de atitudinea Rusiei, conform experților RAND.
„Putin poate ataca un distrugător NATO și are mai multe mijloace la dispoziție. Submarinele, în primul rând”, a declarat pentru digi24.ro, George Vișan, expert în cadrul Institutului Diplomatic Român (IDR). „Dacă ar fi să ataci o navă NATO și să faci lucrul acesta cât mai eficient, cu maxim de efect, submarinele sunt extrem de eficiente împotriva navelor de suprafață”, a spus Vișan.
Totuși, dacă un submarin ar torpila o navă NATO, aceasta ar fi o declarație directă de război și un atac direct, caz în care am intra într-un scenariu de tip „activarea articolului 5”.
În cazul unui atac cu rachete anti-navă, pentru a reuși scufundarea unui distrugător de genul HMS Defender sau a distrugătorului USS Ross, de tip Aegis (ambele nave specializate în apărare antiaeriană și antirachetă), este nevoie de un atac „la saturație” cu rachete (pentru a putea „trece” de scutul antirachetă și măsurile defensive de care dispune o astfel de navă).
„Aceste nave au misiuni antiaeriene și au fost proiectate să facă parte din grupurile de portavioane”, a explicat George Vișan. „De obicei, navele de suprafață sunt vulnerabile în fața unui atac lansat de sub apă, dar și în cazul unui atac aerian, dacă nava e singură. Astfel, chiar dacă ea are un sistem (de protecție antiaeriană și antirachetă), acesta poate fi saturat, chiar dacă dispune de radare performante”, a mai spus expertul IDR.
Din nou, în acest caz, („atac de saturație”, adică un atac cu mai multe rachete lansate simultan asupra navei, pentru a „satura” sistemele sale defensive), putem vorbi, din nou, de activarea articolului 5.
Navele moderne, în special distrugătoarele al căror rol principal este protecția antiaeriană a unui întreg grup de nave de luptă din jurul unui portavion, au sisteme de apărare antirachetă sofisticate și multistratificate (interceptori cu rază lungă, cu rază scurtă, tunuri cu tragere rapidă, măsuri de bruiaj și război electronic etc.)
„Atacarea unei nave militare care nu era implicată în acțiuni agresive, chiar dacă traversează niște ape teritoriale aflate în litigiu nu poate fi justificată ca fiind autoapărare”, a spus George Vișan.
Paradoxul marinei ruse. Mare, dar mică
Claudiu Degeratu a identificat trei scenarii principale posibile care ar putea duce la o escaladare a tensiunilor în Marea Neagră.
„Primul scenariu ar fi când Rusia apelează la un proxy, de exemplu un vas comercial care generează un incident care să ducă la scufundarea navei militare”, a spus Degeratu.
Astfel de „scenarii” s-au petrecut în Marea Neagră, în anii 1980, în timpul Războiului Rece.
„Coliziuni s-au mai întâmplat în timpul exercițiilor de liberă navigație. Ce s-a întâmplat săptămâna trecută (cu HMS Defender) a fost un exercițiu de liberă navigație realizat de Royal Navy. Asemenea situații s-au întâmplat în anii ’80, când americanii au făcut un exercițiu de liberă navigație în Marea Neagră: au existat două coliziuni, sau mai exact pintenări făcute de navele sovietice”, a spus George Vișan.
Un al doilea scenariu, conform lui Degeratu, ar fi cel în care Rusia atacă deschis o navă NATO invocând „autoapărarea” – practic, „un scenariu fals de auto-apărare în care Rusia decide să riposteze pe fondul lipsei de comunicare în timp real cu NATO la nivel tactic și operațional”.
„Al treilea scenariu ar fi cel de incident naval generat de desfășurarea, simultan de ambele părți, în aceeași zona maritimă a unor exercitii cu trageri. Scenariile au diferite probabilități, dar au două trăsături comune. Federația Rusa poate să găsească și pretextul și să genereze condiții neclare la nivel tactic și operational, pentru a acționa fără să fie direct acuzată de intenții agresive”, a spus Claudiu Degeratu.
Marinar american, aflat la bordul distrugătorului USS Laboon, se uită la distrugătorul „Mărășești” al Marinei Române, în cadrul unui exercițiu naval comun în Marea Neagră.
Analistul miliar e de părere că „NATO va ezita să răspundă cu o ripostă militară imediată”. Măsurile militare ale Alianței Nord-Atlantice ar fi doar defensive și limitate la protecția țărilor riverane și consolidarea apărării maritime.
Măsurile de natură economică ar putea fi însă adoptate pe loc. Cea mai dură: instituirea unei blocade navale în Marea Neagră.
Într-o analiză publicată de Forbes, este prezentat paradoxul marinei rusești: în timp ce flota militară se micșorează, cea comercială se mărește.
Majoritatea flotei militare a Rusiei se bazează în continuare pe nave din timpul Războiului Rece, din perioada sovietică, învechite moral și tehnologic. Aceasta reprezintă o „vulnerabilitate” a Federației Ruse care, în condiții de război „clasic”, se dovedește a fi pusă în situația de a nu-și putea proteja întreaga sa flotă comercială.
Exerciții navale și de debarcare organizate în Crimeea de flota rusă a Mării Negre.
O vulnerabilitate de care ar putea profita SUA și aliații săi din NATO, care ar putea institui ușor o blocadă asupra principalelor porturi maritime ale Federației Ruse: Sankt Petersburg și Kaliningrad (Marea Baltică), Novorossiisk (Marea Neagră), Murmansk (Marea Barents), Vladivostok (Marea Japoniei).
Cele mai ușor expuse blocadei ar fi porturile rusești de la Marea Neagră și Baltică, din cauza zonelor naturale de „gâtuire” pretabile unei blocade navale (exemplu: NATO controlează strâmtorile Bosfor și Dardanele care asigură legătura dintre Marea Neagră și Mediterana).
„Rusia ar avea de ales între a obține o victorie locală cu costul tăierii accesului la economia mondială. O blocadă impusă de NATO nu doar că va pune capăt unui război din care Vestul ar ieși învingător, dar simpla amenințare cu o blocadă ar putea preveni un astfel de război”, se arată în analiza Forbes.
