Caută
Close this search box.

Critica în cuplu și efectele ei asupra relației cu partenerul

Deși este toxică, deseori, în momentele tensionate, apare critica în cuplu. Poate avea legătură cu modelele de adulți cu care am crescut, sau cu inabilitatea de a ne exprima asertiv nevoile, frustrările, așteptările. Critica îl face pe celălalt să se simtă respins, iar noi rareori obținem ceea ce ne dorim, de fapt. Iată ce avem de făcut cu acest comportament, conform psihologului Ștefania Voia, care scrie pentru smartliving.ro.

Critica în cuplu ca model de schimbare
Inevitabil cu toții am trecut prin momente în care ne-am criticat partenerul sau când la rândul nostru am avut parte de critică. Problemele în cuplu sunt firești și reprezintă o parte indispensabilă oricărei relații, un obstacol pe care este important cum anume îl depășim: cu dorința de a-l asculta, înțelege pe celălalt, adaptându-ne la nevoile lui, sau criticându-l și dorind să-l schimbăm în timp ce noi ne menținem rigizi pe propria poziție.

Critica în cuplu este ca o lentilă prin care vedem mărit defectele noastre și ale celorlalți, perspectivă pe care am preluat-o timpuriu de la persoanele importante din viața noastră internalizând felul în care acestea se raportau la noi. De cele mai multe ori intențiile lor erau bune, însă maniera critică este partea problematică, deoarece ne transmitea un mesaj negativ despre propriul sine.

De ce criticăm?
Motivele pentru care practicăm critica în cuplu sunt numeroase, iar șapte dintre acestea sunt mai frecvente. Deseori repetăm un comportament pe care l-am observat în propria familie, respectiv un mod de comunicare prin care credem că vom reuși să obținem ceea ce avem nevoie.

Nu înseamnă că reprezintă o comunicare eficientă a nevoilor sau frustrărilor noastre, critica producând o distanțare între parteneri, nicidecum o apropiere. Iată cele șapte motive des întâlnite:

1. Simțim că nevoile noastre nu contează
Uneori simțim că nevoile noastre de apropiere, afecțiune, înțelegere nu sunt satisfăcute de către partener sau percepem că nu contează pentru el, astfel că începem să manifestăm un comportament de protest, printr-o atitudine critică față de el.

În momentul în care ne spunem că nevoile noastre nu contează pentru partener, practicăm o „ghicire a gândurilor” celuilalt atribuindu-le o conotație negativă la adresa noastră și a relației.

Oare cum ne simțim într-o relație în care „nu contăm”? De aici pornește frustrarea și nevoia de a-l pedepsi pe celălalt. Nu ar strica să învățăm să vorbim despre nevoile noastre deschis, să cerem celuilalt ce avem nevoie și să facem un reality-check cu acesta în legătură cu gândurile noastre negative: „oare așa gândești tu despre mine?”.

2. Răspundem cu aceeași monedă
Critica în cuplu poate fi reciprocă, atunci când răspundem „cu aceeași monedă” comportamentelor celuilalt, intrând într-o poziție de apărare. În astfel de situații nu suntem de fapt deschiși către a asculta mesajul dincolo de cuvinte, nevoia partenerului nostru, ci ne concentrăm pe a ne proteja imaginea de sine care, în urma criticilor, începe să aibă de suferit.

Atunci când suntem criticați, ne simțim etichetați și interpretăm nemulțumirea celuilalt la adresa întregii noastre persoane. Lucru pe care îl simte oricine atunci când critica în cuplu nu este constructivă, livrată în mod asertiv și empatic față de celălalt.

Ar fi un exercițiu bun să ne spunem în minte ceea ce avem de „reproșat” partenerului și apoi să ne gândim oare noi cum ne-am simți dacă am primi mesajul astfel? Ne va ajuta să reformulăm o nemulțumire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri