Plânsul reprezintă o caracteristică normală a dezvoltării neuropsihice, însă asociază îngrijorare și epuizare pentru părinți. Plânsul, precum și starea de agitație apar la toți copiii, iar aproximativ 20% dintre cei cu vârsta sub doi ani necesită evaluare medicală.
Plânsul este singura cale de comunicare a sugarului și are numeroase semnificații. Pe măsură ce sugarul crește, părinții încep să recunoască tot mai ușor motivele pentru care acesta plânge, putând fi capabili să diferențieze cauzele după intensitate sau tonalitate.
Alinarea este o nevoie primară a copilului, așa cum este hrana. De fiecare dată când părintele încearcă să liniștească bebelușul, acesta descoperă lucruri noi despre copil, află ceea ce îl supără și ceea ce îi place și îl face fericit. De asemenea, copilul va învăța să aibă încredere în părinte. Prin plâns, copilul observă pentru prima dată relația „cauză-efect”. El constată că de fiecare dată când plânge, va veni o persoană de încredere care îl va face să se simtă mai bine.
În anumite situații, copiii deprind și capacitatea de auto-liniștire, însă necesită timp (1, 2).
Primele 3 aspecte de verificat atunci când bebelușul plânge sau este agitat:
1. Este flămând? – Observați orarul meselor și semnele de foame;
2. Este scutecul umed, murdar? – Schimbați și verificați regulat scutecul;
3. Este temperatura potrivită? – Îmbrăcămintea copilului trebuie să fie lejeră, confortabilă și adecvată temperaturii.
Alte cauze de agitație/plâns la bebeluș:
Regurgitare sau vărsături frecvente – Prezentați problema medicului copilului, mai ales dacă observați că agitația apare mai frecvent după hrănire sau există deficite de creștere;
Excesul de gaze – Ajutați sugarul să eructeze după fiecare masă;
Disconfort abdominal din cauza alimentației – În cazul copiilor alimentați cu lapte matern, se recomandă ajustarea dietei mamei în funcție de răspunsul bebelușului. Se încearcă a se depista alimentele care provoacă agitație pentru copil și se vor elimina din dieta mamei. În cazul copiilor alimentați cu formulă, se recomandă schimbarea formulei cu un alt tip recomandat de medic;
Boală (febra sau altă patologie), durere;
Colici, erupție dentară;
Suprastimulare;
Oboseală;
Plictiseală;
Zgomote puternice, mișcări bruște sau persoane necunoscute – Cea mai bună metodă pentru a liniști un copil căruia îi este teamă de ceva este să fie ținut în brațe. După vârsta de 8-9 luni, copilul poate fi atent la expresia feței părintelui, putând fi influențat de atitudinea pe care o are părintele (dacă acesta zâmbește și este calm și bebelușul se va relaxa). De asemenea, tonul vocii liniștit este de ajutor (3, 4).
Cum calmam bebelusul agitat? Sfaturi practice
Pentru proaspeții părinți, toate sunetele de plâns vor fi la fel. Ulterior, zgomotul plânsului va deveni un limbaj cunoscut pentru părinți, aceștia fiind capabili să înțeleagă semnificația sunetelor și să răspundă adecvat. Alinarea bebelușului agitat, care plânge este o reacție naturală a adultului, însă nu este întotdeauna ușor de realizat. Fiecare copil este unic și reacționează diferit (1).
1. Țineți copilul în brațe ferm, dar blând și vorbiți-i calm. În plus, puteți să îl înfășurați (larg) într-o păturică moale. Testați mai multe poziții de ținut în brațe și observați pe care o agreează.
2. Legănați copilul. Mișcarea ritmică din timpul legănatului relaxează bebelușul. Sunt utile leagănele acționate de vânt sau cele pe baterii, însă nimic nu este mai eficient și plăcut decât brațele părintelui. Mirosul, bătăile inimii, atitudinea caldă și iubitoare a părintelui cu siguranță vor fi mai eficiente.
3. Dansați cu bebelușul. Este tot o formă de legănare, însă pe ritmul muzicii. Puteți observa că acesta poate avea preferințe muzicale, de aceea testați mai multe melodii.
4. Cântecele liniștitoare au efect pozitiv asupra stării copilului. Un cântec creat de părinte, cu un ritm regulat și niște versuri care se repetă este, de asemenea, foarte apreciat, indiferent de aptitudinile artistice ale părintelui.
5. Unele jucării sau o păturică moale pot fi de folos pentru liniștirea copilului sau pentru a-l ajuta să doarmă. Deși, mulți părinți au temeri legate de apariția dependenței de un anumit obiect, realitatea este că în momentul în care copiii vor simți că nu mai au nevoie, vor renunța la acesta. Există o serie de precauții:
Până la 12 luni, nu se va pune în pătuțul copilului nicio păturică, pernă sau jucărie de pluș, din cauza riscului de moarte subită la sugar;
După 12 luni, nu se vor lăsa jucării de pluș mari în pătuțul copilului deoarece acestea vor putea fi utilizate pentru cățărare, cu scopul de a ieși din pătuț.
Mici animăluțe de pluș care respectă standardele de siguranță (nu au cusute/lipite obiecte mici care s-ar putea detașa ușor, existând risc de aspirare) pot reprezenta opțiuni pentru liniștirea copilului.
Biberonul nu este o variantă corectă pentru liniștirea bebelușui deoarece somnul cu el în gură favorizează apariția cariilor și crește riscul pentru infecții otice.
6. Sunetele albe (zgomotul unui aparat electrocasnic, al stropilor de ploaie, al bătăilor inimii etc. ) sunt asociate de bebeluș cu sunetele auzite în perioada intrauterină, ceea ce are efect liniștitor.
7. Plimbarea în cărucior, marsupiu sau cu mașina întrerupe rutina, iar bebelușul agitat se poate liniști.
8. Alăptatul are efect de liniștire, chiar dacă bebelușul nu este flămând, însă încercați să nu hrăniți copilul la un interval mai mic de 2 ore jumătate.
9. Suptul degetului sau utilizarea suzetei reprezintă metode des folosite pentru calmare. Mulți copii învață să se auto-liniștească în acest mod. Această acitivitate declanșează reflexe cu efect de încetinire a frecvenței cardiace și de relaxare a mușchilor (1, 4).
Se poate răsfăța bebelușul dacă îl vom ține în brațe de fiecare dată când plânge?
NU, bebelușul nu poate fi răsfățat dacă va fi alinat de fiecare dată când plânge. Dacă părintele va răspunde prompt la plânsul copilului, acesta va plânge mai puțin și va fi mult mai capabil să se auto-liniștească atunci când va crește. Un copil care a fost ajutat să treacă peste un moment dificil, fiind ținut în brațe, alinat, protejat și iubit va putea oferi la rândul lui alinare.
Dacă un bebeluș va fi lăsat să aștepe foarte mult, acesta va deveni din ce în ce mai agitat și foarte dificil de liniștit sau foarte tăcut. Consecința va consta în faptul că bebelușul va considera că nevoile lui nu sunt satisfăcute (1).
Ce facem dacă bebelușul nu poate fi linișitit cu nicio metodă?
Dacă bebelușul nu poate fi liniștit în niciun fel, nu faceți nimic. E posibil ca acesta să fie suprastimulat, iar cu cât cineva încearcă mai tare să îl liniștească, cu atât se agită mai tare. O metodă eficientă pentru liniștire este ca bebelușul să fie lăsat să se miște în voie, neîntrerupt, sub supraveghere, eventual într-o cameră mai întunecată.
Dacă vă simțiți copleșiți de situație, iar plânsul copilului vă îngrijorează sau suspectați o cauză medicală solicitați sprijin medicului.
Vor exista situații în care orice modalitate de a liniști bebelușul este ineficientă. Aceste experiențe ale părinților nu vor face decât să descopere rezervele de răbdare și înțelegere, de care cel mai probabil părintele nu a știut. Atitudinea calmă și iubitoare a părintelui vor liniști în cele din urmă bebelușul.
Niciodată nu scuturați copilul. Acest comportament din partea părintelui constituie o formă de abuz și cauzează sindromul copilului zgâlțâit. Acesta se prezintă sub forma unor leziuni cerebrale traumatice cu consecințe medicale importante, ca rezultat al scuturării violente a copilului
