Scriitorul și filosoful Gabriel Liiceanu lansează un apel pentru schimbarea lui Sorin Cîmpeanu din funcția de ministru al Educației. În articolul „Toleranță zero” publicat pe contributors.ro, Liiceanu consideră că președintele Klaus Iohannis ar trebui să-i ceară lui Cîmpeanu să demisioneze pentru atitudinea acestuia față de plagiat.
Caracterizarea pe care i-o face Liiceanu ministrului Educației:
„A încercat să creeze „mecanisme legale de salvare a plagiatorilor” prin modificările propuse la Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU)”
„A încercat să impună prin ordin ministerial „o formă mascată de amnistiere individuală a plagiatorilor” și să „îi favorizeze pe cei vinovați de fraudă academică”
„A ignorat votul zdrobitor al membrilor CNATDCU împotriva modificărilor la Regulamentul de funcționare al Consiliului?”
„La întâlnirea cu membrii Consiliului Național al Rectorilor, a insinuat (de unde cunoaștem noi stilul ăsta de gândire?) că CNATDCU, prin activitatea sa de denunțare a plagiatelor la vârf, devine o ghilotină care taie capetele înalților demnitari români și pune în pericol securitatea statului? (ei subminează România, nu impostorii care au devenit demnitari prin fraudă!)”
„Refuză de ani de zile să-și facă public conținutul tezei de doctorat susținute în anul 2000 (cu titlul, extrem de explicit, Cercetări privind posibilitatea irigării cu apă uzată provenită din complexele avicole şi de creşterea suinelor în condiţii de protecţie a mediului ambiant şi stabilirea soluţiilor de proiectare a amenajărilor de irigaţii de apă uzată)„
„Un ministru, ca să nu mai lungim vorba, care dovedește nu numai solidaritate cu „doctorii în impostură”, ci și incompetență, neînțelegând nimic nici din verificarea unei teze de doctorat, nici despre viața academică a țării”
„Iar dacă e să coborâm mai adânc în cariera ministerială a lui Sorin Cîmpeanu, n-ar trebui oare să ne amintim că, membru în guvernul Ponta fiind, a inițiat o ordonanță de urgență prin care plagiatorii puteau renunța benevol la titlurile de doctor (și la presupusa muncă de cercetare pe care se bazează un doctorat)? Că l-a apărat pe Gabriel Oprea când acesta a fost acuzat de plagiat în 2015 și a refuzat să facă publice informații despre tezele de doctorat coordonate de acesta? Că s-a declarat public în favoarea ideii de amnistie a plagiatelor, spunând că ar trebui să nu mai facem „arheologie” ci, dimpotrivă, să ștergem cu buretele toate matrapazlâcurile de până acum și să avem un moment „T zero” al plagiatelor?”
„În „democrațiile consolidate” pe care le invocă domnul Președinte, un ministru care are un asemenea palmares face singur un pas înapoi, iar, dacă nu-l face, vine Președintele și-i cere să-l facă”
