După fostul coregraf al lotului olimpic de gimnastică, Geza Pozsar, și Dumitrița Turner, Marilena Vlădărău – Perețeanu e a treia voce care, în ultimele zile, readuce în atenție tratamentele sălbatice aplicate fetelor de soții Bela și Marta Karoly în anii de glorie ai Nadiei Comăneci.
Ajunsă la 58 de ani, bucureșteanca a făcut parte din echipă în perioada 1977-1981, până la evadarea în SUA a celor doi antrenori, a prins argintul de la Europenele din 1978 Strasbourg, aurul de la Fort Worth 1979, dar și Olimpiada de la Moscova 1980, unde a fost însă doar rezervă.
Suntem în livingul casei Marilenei Vlădărău, undeva în cartierul Bucureștii Noi, iar colecția de imagini-document și colțul medaliilor însoțesc glasul fostei sportive, care abia acum, după zeci de ani de înspăimântătoare tulburări interioare, acceptă să-și spună în premieră povestea unei vieți dure, din postura ”clientei favorite a lui Bela Karoly în materie de bătăi și agresiuni, alături de Emilia Eberle”, scrie PlaySport.
Fragment din interviu:
Ajungem la subiectul sensibil al sălbăticiilor soților Karoly. E un episod dur, relatat recent de coregraful Geza Pozsar și de Dumitrița Turner, anume că, la un antrenament, Bela v-a bătut atât de rău, încât v-ați scăpat în mijlocul sălii și toată lumea a amuțit. Presupun că n-aveți cum uita acest moment!
Am rămas surprinsă că și-au amintit de acel episod, dar probabil a fost un tablou marcant, întipărit pe retină. E adevărat! Așa s-a întâmplat! După o oră de exercițiu repetat obsesiv la paralele, aveam degetele anchilozate și sângele închegat pe degete. Nu puteam nici să-mi scot palmierele, iar Bela mă tot lovea. Am cunoscut din plin măsurile lui de la picioare și de la mâini. Atunci, după antrenamentul acela groaznic de la aparat, m-a trimis să lucrez și la spaliere. ”Cum? Că nici nu pot să mă țin!”. Când am ieșit apoi din sală i-am tras o înjurătură, dar n-a auzit-o foarte bine.
Au mai fost situații la fel de grave?
La sărituri mă amenința că o încasez dacă nu țin picioarele lipite. Și a început chinul. La un salt mă lăsa în pace, la celălalt mă bătea de la saltea până la locul de plecare. Doar peste ceafă îmi trăgea! Atunci chiar m-am uitat pe un ceas din sală. ”Ia să vedem cât timp poate să mă caftească!”.
O oră necontenit a durat! La un moment dat am simțit cum începe să-mi curgă sângele pe șira spinării și am început să plâng. S-a răstit la mine: ”Ieși afară, vaco!”.
Adevărul e că îmi plăcea mult să-l enervez, fiindcă știam că oricum o încasez, dar măcar aveam satisfacția că-l scot din pepeni. Când îți scăpa însă una, zburai jumătate de metru. Eu și Trudi Eberle am fost clientele preferate. Câte o săptămână ne băga în malaxor dacă-i picam cu tronc!
