Moş Ion Roată, ţăranul din Câmpuri care a fost ales reprezentant al clăcaşilor în Adunarea Ad-hoc şi a votat unirea Principatelor Române, a intrat în istorie cu ajutorul poveştii lui Ion Creangă, care a devenit cunoscută copiilor din toate colţurile ţării, dar omul Ion Roată a murit sărac şi în uitare. O dovedesc documentele vremii, o spun şi reprezentanţii Muzeului Vrancei, cei care administrează casa memorială ce îi poartă numele.

Moş Ion Roată a fost deputat în Divanul Ad-hoc prin care a fost consultată voinţa populară acum mai bine de 160 de ani. La acea vreme, Moş Ion Roată era ţăran clăcaş şi locuia cu chirie pe moşia boierului Nicolae Dăscălescu, fiul lui Ştefan Scarlat Dăscălescu din Focşani. De aici s-a inspirat şi Ion Creangă care a scris povestea ce îi poartă numele ţăranului, cu acel tâlc nemaipomenit: ‘Facem unirea, dar mâna la muncă o pun tot amărâţii din clasa de jos’, astfel că Moş Ion Roată a devenit un brand al comunei Câmpuri, al judeţului Vrancea. Însă puţină lume ştie că Moş Ion Roată a murit sărac şi uitat. Există documente care atestă acest lucru. După Unire, exact cum se întâmplă şi în zilele noastre, oamenii care fac lucruri mari sfârşesc în uitare, aşa şi Moş Ion Roată a murit în uitare. Oamenii de felul său, care fac lucruri mari, sunt în general modeşti şi nu se căpătuiesc, nu se chivernisesc să ajungă să-şi facă soclu în timpul vieţii. Şi vine inevitabil timpul, intervine uitarea, care se aşterne peste unii chiar din timpul vieţii. Acesta a fost şi cazul lui Moş Ion Roată, peste care s-a aşternut uitarea. Răzbunarea a fost că acesta a intrat în legendă datorită poveştii lui Ion Creangă, iar mai târziu moştenitorii au donat casa şi în felul acesta a ieşit povestea la iveală„, spune Valentin Muscă, managerul Muzeului Vrancei, citat de Agerpres.

Casa memorială Moș Ion Roată
Foto: Agerpres/Dana Lepădatu

Astăzi, pentru cine vizitează comuna Câmpuri, Casa memorială „Moş Ion Roată”, devenită între timp muzeu, este relativ uşor de găsit, pe marginea drumului naţional care tranzitează comuna.

Însă urmaşii lui Moş Ion Roată şi-au disputat vreme îndelungată această moştenire, pentru că, se pare, ţăranul nu a avut o singură locaţie în timpul vieţii sale. Am găsit cel puţin două gospodării în care Ion Roată ar fi locuit. Şi fiecare dintre strănepoţii şi stră-strănepoţii acestuia spun că aceasta este casa clăcaşului devenit deputat.

L-am găsit în satul Gura Văii din comuna Câmpuri pe Ion Roată, strănepotul lui Moş Ion Roată, care are astăzi nu mai puţin de 97 de ani. Pandemia nu l-a ocolit, dar a trecut cu bine şi peste COVID, cu ajutorul copiilor care i-au stat alături.

„Moş Ion Roată este în viaţă. Este tatăl meu, este strănepotul lui Moş Ion Roată. Aici s-a născut, aici a trăit şi a continuat numele familiei, care merge mai departe, acesta având la rândul său nepoţi şi strănepoţi. Este încă în putere, dar vârsta îşi spune totuşi cuvântul, iar pandemia nu l-a ocolit. În toamnă face un an de când a fost bolnav, dar astăzi este încă în viaţă. Moş Ion Roată, cel de pe vremea lui Cuza, nu s-a născut în Gura Văii, dar a trăit în ultima parte a vieţii în curtea părinţilor mei, la unul dintre fiii săi. Casa lui a fost în curtea noastră, pe pământurile primite de acesta când a fost împroprietărit cu pământ”, ne-a dezvăluit Mărioara Burgă, fiica lui Ion Roată din Gura Văii şi stră-strănepoata lui Moş Ion Roată.

Mărioara Burgă spune că poartă cu mândrie numele familiei, iar astăzi, din cauza vremurilor, urmaşii lui Moş Ion Roată au ajuns până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

„Numele de Roată îl port cu foarte mare respect şi am o mare recunoştinţă pentru neamul meu, neamul lui Moş Ion Roată. Unde am călătorit şi unde am trăit, când am spus că sunt stră-strănepoata lui Moş Ion Roată, a fost o tresărire. Mă bucur că fac parte din acest neam şi sper ca numele lui să nu se uite niciodată, ca şi comunitatea, comuna, să facă mult mai mult pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Moş Ion Roată a iubit oamenii şi a încercat să facă ceva pentru aceştia. A fost un om cu demnitate care, chiar dacă a primit o palmă şi un scuipat din partea boierului, a ştiut să-şi şteargă ruşinea, s-a ridicat şi a mers mai departe. Deocamdată numele e dus mai departe de băieţii familiei, pentru că familia lui Roată a fost foarte mare. Dar şi comuna ar trebui să se implice mai mult. Iar istoria ar trebui să fie o lecţie de demnitate, mai ales pentru tineri, o lecţie de viaţă a modului în care oamenii, în ciuda vicisitudinilor, au supravieţuit. Istoria trebuie să meargă mai departe. Astăzi, copiii şi nepoţii mei au ajuns în toate colţurile ţării şi chiar ale lumii. Am o fiică ce a ajuns în Noua Zeelandă, împreună cu ginere meu, tot român. Amândoi lucrează în cercetare, culmea, în virusologie. O altă fiică se află în Franţa şi doar fiul meu se mai află în ţară, la Constanţa, acolo unde am trăit şi noi aproape toată viaţa. Dar sunt aproape 11 ani de când părinţii mei s-au îmbolnăvit şi ne-am gândit că ei nu trebuie să rămână singuri şi am hotărât ca ultima parte a vieţii lor să le-o facem cât de cât frumoasă, aşa că astăzi sunt aici, alături de tatăl meu, Ion Roată”, ne povesteşte Mărioara Burgă.

La Gura Văii, în mijlocul cimitirului din sat, stă la loc de cinste mormântul lui Moş Ion Roată, căruia ţăranii din Câmpuri i-au ridicat în 1909, spre veşnică amintire, o piatră funerară.

La Casa memorială „Moş Ion Roată”, am găsit-o pe Sevastiţa Burnichioiu, cea care a ajuns în familia lui Moş Ion Roată în urma căsătoriei cu un strănepot al celui mai vestit ţăran din Câmpuri. Ea este în prezent îngrijitoarea casei, cea care îi întâmpină pe vizitatori şi le vorbeşte despre Moş Ion Roată. Spune că uneori o mai înlocuieşte nepoata, dar turiştii o vor tot pe ea şi o cheamă să le povestească cum Moş Ion Roată l-a înfruntat pe boierul locului care l-a pălmuit şi scuipat.

Chiar dacă nu vin special, în fiecare an, sute de persoane se opresc din drumul lor spre alte destinaţii şi trec pragul casei pentru a asculta povestea lui Moş Ion Roată.

„Moş Ion Roată a fost un om pe care nu l-a călcat nimeni pe picior. Avea multă ambiţie, mai ales cu boierul. Când boierul a vrut să-şi bată joc de popor, Moş Ion Roată s-a pus contra şi a spus: ‘De-a comanda e foarte uşor, da ia ridică bolovanul ista, să-l pui pe umerii la cineva, nu poate unul singur. Ridică şi dumneata, bade Vasile, şi dumneata, bade Ioane, ridică şi dumneata, bade Neculai, cu toţii. Şi atunci asta e Unirea. Când punem mână de la mână toţi, atunci e unire, dar când comanzi să facă cineva şi nu ajuţi, nu se poate’. Casa are aproape 200 de ani. E formată din grinzi fixate cu cuie de lemn şi coarde. Pe jos este lipită cu lut chiar de mine. Obiectele care se găsesc aici sunt chiar de pe vremea lui Moş Ion Roată. Cămaşa cu fir, brâul, desagii moşului, patul, păretarele, toate sunt de pe atunci. La fel chieptărica cu găitan pe care o îmbrăca la zi de sărbătoare, iţarii şi opincile moşului. Lada de zestre, de obicei erau câte două în locuinţă şi ţineau loc de şifonierul de acum, un scaun cu spetează în loc de fotoliul de astăzi, icoanele de lemn. Asta este casa în care a trăit Moş Ion Roată, doar că ea a fost puţin mutată mai la stradă. Moş Ion Roată e născut şi a trăit în casa asta şi, când a fost neputincios, a ajuns zile grele, bătrân, l-au luat copiii la Gura Văii”, descrie Sevastiţa Burnichioiu casa şi proprietarul intrat în istorie.

Istoria și Moș Ion Roată

Zilele trecute, la Câmpuri s-a lansat o monografie a comunei, care are, simbolic, pe copertă, casa lui Moş Ion Roată, cel cu „ghîdilici la limbă”, cum spunea despre el Mihai Eminescu, referindu-se la faptul că acesta „spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormonea cineva la inimă”. Poate şi de aceea, potrivit monografiei comunei scrise de Costică Drîstaru Andreiaşu şi Doina Sturzu Năstase, acesta s-a aflat frecvent în atenţia autorităţilor.

„La 26 octombrie 1857, alegătorii din Focşani trimit în Divanul Ad-hoc de la Iaşi doi delegaţi din partea orăşenilor, iar ca deputat al ţăranilor pontaşi pe Ion Roată. La 6 ianuarie 1958, Ion Roată trimite unui prieten o scrisoare pe care îl înştiinţa despre dezbaterile din Divanul Ad-hoc, în care scria că ‘într-o lună sau două o să cadă boierescul’, şi ‘omul o să fie domnitor în casa lui’. Descoperind scrisoarea, poliţia îl arestează la Iaşi şi îl trimite sub escortă la starostie. Abia pe 17 februarie este eliberat pe încrederea localnicilor din Câmpuri, cărora li se cerea să garanteze că ‘numitu nu se va mai abate la urmări stricătoare liniştii’. Se cerea, de asemenea, să fie sub supraveghere poliţienească şi, dacă mai face agitaţie contra ordinii de stat, să fie arestat. La 1859, după unirea din 24 ianuarie, Moş Ion Roată a fost chemat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în noaptea de 5 spre 6 februarie, în casele lui Ştefan Dăscălescu din Focşani, pentru a se sfătui cu acesta în privinţa răzeşilor. (…) După Războiul de Independenţă, Moş Ion Roată este decorat cu ‘Steaua României’. Până la sfârşitul vieţii trăieşte însă în sărăcie”, aflăm din Monografia comunei Câmpuri.

Foto: Agerpres

Moş Ion Roată ar putea deveni cu uşurinţă un brand pentru localitatea Câmpuri şi pentru judeţul Vrancea, iar reprezentanţii Muzeului Vrancei, instituţie care va prelua în administrare zilele următoare, legal, Casa memorială „Moş Ion Roată”, promit că vor păstra vie memoria acestuia.

„Noi avem un brand aici în Vrancea, la Câmpuri, şi am rămas surprins la modul negativ cum de nu punem în valoare acest brand. E o poveste pe care o ştiu toţi copiii, din toate colţurile ţării. Or noi avem povestea, avem casa memorială, avem documentele istorice, avem încă stră-strănepoţi şi încercăm să facem tot ce ne stă în putinţă să promovăm acest brand. Casa lui Moş Ion Roată este reprezentativă pentru Vrancea, este un simbol pe care vrem să îl cultivăm. Începând cu anul acesta, vom face în fiecare an, de 24 ianuarie, o manifestare oficială la Câmpuri, la casa lui Ion Roată. Dorim să spunem cine a fost Ion Roată, de ce este important să cultivăm şi să perpetuăm memoria acestui eveniment din istoria localităţii. Pentru că dacă nu ştim despre aceste lucruri, nu puţini vor fi cei care peste ani se vor gândi că Moş Ion Roată a fost un poet, un paşoptist sau mai ştiu eu ce”, este de părere managerul muzeului, Valentin Muscă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here