În cartea sa „Serve to Win”, Novak Djokovic a descris cum în 2010 s-a întâlnit cu un nutriționist, care i-a cerut să țină o bucată de pâine în mâna stângă, în timp ce apăsa brațul drept. Djokovic susține că a fost mult mai slab, în timp ce ținea pâinea, și a citat acest lucru ca dovadă a intoleranței sale la gluten. Evident, o modalitate de detectare a intoleranţei la gluten cel puţin discutabilă.
În 2010, doctorul sârb Igor Cetojevic a efectuat acest test simplu, dar neștiințific, pe Novak Djokovic.
Dr. Cetojevic nu era interesat de tenis. „Nu aveam idee cine este acest tip (Djokovic)”, a spus el, într-un interviu.
Dar un prieten de-al lui iubea sportul. Cei doi îl urmăreau pe Djokovic la Australian Open 2010, unde a luat mai multe pauze medicale. Comentatorii au atribuit asta astmului.
„Nu este astm”, a spus însă Cetojevic, istoriseşte website-ul Money Control.
La unele întâlniri și teste mai târziu cu Cetojevic, Novak Djokovic a descoperit că are alergie celiacă. Fiu al unui cuplu care deţinea o pizzerie, Djokovic a eliminat tot glutenul din dieta sa ulterioară. Acestea sunt rădăcinile antivaccinismului sportivului.
Unul dintre teste a fost deosebit de interesant. Djokovic a fost rugat să-și țină brațul sus, după care cineva a încercat să-l împingă în jos. A fost dificil.
I s-a cerut să facă din nou la fel, dar cu o felie de pâine pe burtă. De data aceasta, brațul lui ridicat se simțea slab și putea fi împins în jos destul de ușor. Pâinea era „criptonitul” lui.
Dr. Cetojevic a subliniat că corecţia lui Djokovic a implicat atenție, practicarea bunătății față de sine, simțirea recunoștinței și respirația corectă. Unele dintre ritualurile lui Djokovic seamănă cu scamatoriile. Anul trecut de exemplu Djokovic a afirmat că moleculele din apă reacționează „la emoțiile noastre, la ceea ce se spune”. Totuşi, toate aceste nebunii au adus rezultate consistente în rezulgtatele tenismenului, pe parcursul unui deceniu.
În anul 2011, la câteva luni după ce l-a întâlnit pentru prima dată pe acest Cetojevic, Djokovic a fost practic imbatabil. Mai subţire, mai rapid și mai proaspăt, a câștigat trei competiții majore și 70 de meciuri, în total, pierzând doar șase.
Din 2012, tot aşa a ţinut-o. De exemplu, Novak Djokovic l-a învins pe Rafael Nadal, într-un meci infernal, de cinci ore și 53 de minute, în finala Australian Open.
From the year 2015 onwards he has been almost unstoppable again. If fit, he is certain to stand atop the sport’s history with the highest number of major titles. Currently, he is one short of Roger Federer and Nadal. This year, he also has a chance to become the first winner of the Grand Slam – winning all four big titles in a year – since Rod Laver in 1969.
Din 2015 începând, a fost aproape de neoprit. În prezent, este la o mică distanţă de recordurile lui Roger Federer și Nadal.
Nebunia este însă alta. Repetăm: Novak Djokovic susţine că apa poluată se poate purifica numai cu puterea minţii.
Campionul a vorbit cu Chervin Jafarieh, în serialul său, „The Self Mastery Project”, pe Instagram Live, despre beneficiile pentru sănătate ale emoțiilor bune.
Într-un pasaj care a provocat ironii, Djokovic a făcut afirmații științifice false, pentru a-și exprima convingerile paramedicale controversate.
„Este legătura despre care vorbești, conexiunea înnăscută și a fi cu adevărat prezent și a fi conștient de momentul și a fi conștient de faptul că bei apă”, a spus Djokovic, a spus Djokovic, citat de Euronews. Evident că este bine să gândeşti astfel, dar totul este să păstrezi contactul cu realitatea.
„Am văzut oameni și cunosc unii oameni care, prin acea transformare energetică, prin puterea rugăciunii, prin puterea recunoștinței, reușesc să transforme cea mai toxică hrană sau cea mai poluată apă în cea mai tămăduitoare apă.
Pentru că apa reacționează și oamenii de știință au demonstrat că moleculele din apă reacţionează la emoţiile noastre, la ceea ce se spune.
Cred cu adevărat că ar trebui să continuăm în fiecare zi, atunci când stăm, să stăm fără camere, fără telefoane sau chiar mai mult, să nu avem discuții nervoase și conflictuale la masă, cu cei apropiați, în timpul mesei”, susţine Djokovic.
Dincolo de toate aceste afirmaţii discutabile, borderline, se pune problema: cum se împacă toate aceste lucruri teoretic frumoase cu lanţul de minciuni şi falsificări relevate în ultimul timp, în acţiunile sale sportive şi legate de eludarea regulilor pandemice?
