Tensiunile geopolitice în creștere au adăugat o nouă dimensiune tranziției Europei către o economie cu emisii scăzute de carbon, împingând securitatea și sustenabilitatea energetică mai mult pe agenda de elaborare a politicilor publice, observă Scope Ratings.
Mai jos, restul analizei:
UE se confruntă cu o alegere dificilă, când vine vorba despre posibile sancțiuni asupra industriei gazului rusesc, în cazul în care tensiunile dintre Rusia și Ucraina s-ar escalada, reducând potențial fluxurile către UE, pentru o perioadă nedeterminată, și epuizând rapid rezervele actuale.
Gazprom a furnizat UE aproximativ 146 de miliarde de metri cubi de gaz, anul trecut, adică aproximativ 35% din gazele naturale pe care UE le consumă anual. Dependența de gazul rusesc este de așteptat să crească în continuare, dacă și când Nord Stream 2 va deveni operațională.
În același timp, includerea planificată a gazelor naturale în taxonomia UE reflectă rolul său de combustibil de tranziție, crucial în trecerea UE către o economie cu emisii scăzute de carbon.
Dependența UE de gazul importat este prin urmare probabil să crească în continuare, pe termen mediu, deoarece cărbunele și a energia nucleară, în unele țări, sunt treptat eliminate, iar producția internă de gaz continuă să scadă, pe măsură ce extracția din Câmpul gazeifer Gröningen, din Țările de Jos, se așteaptă să se încheie.
Dinamica geopolitică actuală subliniază necesitatea unei strategii energetice strâns coordonate, la nivelul UE, pentru a îmbunătăți securitatea și sustenabilitatea energetică, pe termen lung.
Prioritizarea și accelerarea unor astfel de eforturi ar semnala de asemenea Rusiei că o escaladare a conflictului ruso-ucrainean ar dăuna în cele din urmă, mai degrabă decât a spori cererea europeană, pentru exporturile de energie ale Rusiei.
Acestea rămân piatra de temelie a economiei ruse, exporturile de produse petroliere și gaze naturale către piața europeană generând peste 90 de miliarde de euro, în ultimul an.
Pe termen scurt, UE ar fi probabil capabilă să suporte o întrerupere pe scară largă a aprovizionării cu gaze rusești, până în vară, printr-o combinație de importuri mai mari de gaz natural lichefiat (GNL), cum ar fi din SUA și Qatar, utilizarea stocului de gaze din depozite și reducerea cererii.
Cu toate acestea, chiar și în acest scenariu, creșterile de preț ar putea fi foarte negative pentru redresarea europeană. Mai mult, o oprire prelungită a livrărilor de gaze rusești, în funcție de condițiile meteorologice, ar putea epuiza rapid rezervele de gaze actuale, în unele țări.
Într-un astfel de scenariu, impactul ar varia în UE în funcție de nivelul de expunere la gazul rusesc și de mixul energetic. Țări precum Germania, Ungaria și Slovacia au o proporție mare de gaze naturale în mixul de energie pe care îl consumă și depind în mare măsură de importurile de gaze din Rusia.
În schimb, Franța și Spania, doi dintre cei mai mari importatori de GNL din UE, depind mult mai puțin de aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia.
Astfel de vulnerabilități sunt agravate de nivelurile scăzute de stocare a gazelor din UE, în prezent. Stocarea totală a gazelor europene a scăzut la 37,7% din capacitate, la 31 ianuarie 2022, comparativ cu 51,7%, îm aceeași perioadă a anului trecut.
Judecând după aceasta, Germania, Austria, Ungaria și Slovacia par mai vulnerabile la un scenariu atât de sever. Totuși, impactul ar putea fi atenuat într-o oarecare măsură, în funcție de cât de bine este interconectată piața energetică UE, pentru redistribuirea aprovizionării între țări.
Piața internă a energiei a UE încă evoluează
UE și-a îmbunătățit politicile energetice în ultimul deceniu și a consolidat securitatea energetică. Exemplele includ finanțarea conexiunii Statelor Baltice la rețelele de gaz și electricitate din Europa continentală, planificată până în anul 2022, pentru gaz, și până în anul 2025, pentru electricitate.
Pe măsură ce statele membre tranzitează către economii neutre în carbon, în următoarele decenii, importanța rolului UE în a coordona aceste strategii crește. O rețea energetică transfrontalieră mai strâns integrată, rezerve de energie suficiente și combinația adecvată de surse de energie în UE (nu doar în fiecare stat în parte vor fi importante, pentru a asigura securitatea energetică.
Acest lucru va crește în cele din urmă reziliența și va sprijini tranziția UE către neutralitatea carboniferă, nu numai pe fondul riscurilor geopolitice, ci și al potențialului de creștere a frecvenței meteorologice extreme, în viitor.
Au fost deja făcuți mai mulți pași semnificativi, pentru consolidarea pieței interne UE a Energiei. Pe lângă creșterea concurenței și transparența prețurilor, aceasta include și rețelele transeuropene pentru energie (TEN-E), care se concentrează pe conectarea infrastructurii energetice a statelor membre și pe creșterea capacităților de stocare, pentru a îmbunătăți securitatea aprovizionării cu energie electrică, gaze naturale și petrol.
Piața integrată a Energiei permite producției de energie din UE să se adapteze rapid la condițiile de piață în schimbare. Ca răspuns la creșterea recentă a prețurilor la gaze, producția de Energie a trecut de la gaze naturale, la energia nucleară și cărbune.
Asemenea schimbări în alocarea energiei pot deveni mai dificile în viitor, deoarece UE devine din ce în ce mai dependentă de gaz, ca combustibil de tranziție, în timp ce sursele de energie regenerabilă sunt încă integrate și rețelele electrice trebuie modernizate.
Punctele de plecare diferite, în ceea ce privește mixul energetic, duc la politici adesea diferite, în ceea ce privește producția de energie nucleară, gaze sau electricitate, în statele membre UE, care ar putea fi dificil de aliniat, din punct de vedere politic.
Germania se bazează în continuare pe combustibili fosili, pentru aproximativ trei sferturi din nevoile sale energetice, și renunță treptat la energia nucleară, în timp ce marea flotă de centrale nucleare a Franței duce la o dependență mult mai mică de combustibilii fosili, la aproximativ jumătate din necesarul energetic al țării.
Diferitele abordări afectează prețurile la energia electrică, cu care se confruntă utilizatorii finali. Acestea nu sunt determinate doar de diferențele în mixul energetic al fiecărei țări, ci și de diferențele mari în regimurile fiscale.
Din cauza impozitării ridicate, Germania are cele mai mari prețuri la energie electrică, din UE, atât pentru gospodării (0,32 euro/kWh) cât și pentru consumatorii necasnici (0,18 euro/kWh), urmată îndeaproape de Danemarca.
Gospodăriile germane se confruntă cu prețuri la electricitate cu peste 45% peste prețul mediu al UE, de 0,22 euro/kWh. În schimb, Țările de Jos oferă o rambursare a taxelor gospodăriilor, ceea ce duce la prețuri la energie electrică, pentru gospodării, de numai 0,13 euro/kWh.
Gama largă de abordări ale impozitării ilustrează opțiunile țărilor, cu privire la modul de a răspunde la creșterea bruscă a costurilor cu electricitatea. Având în vedere regimul său de impozitare ridicat și pe lângă unele măsuri direcționate pentru gospodăriile vulnerabile, Germania a anunțat o reducere a suprataxelor pentru energia regenerabilă (Erneuerbare-Energien-Gesetz – EEG) începând cu ianuarie 2022.
Acest lucru oferă un sprijin larg gospodăriilor și firmelor și poate ajuta la atenuarea presiunilor în creștere ale prețurilor. Franța, cu regimul său de impozitare relativ moderat asupra prețurilor la energie electrică, a trebuit să recurgă la un mix mai larg de politici, inclusiv plăți unice, plafoane de preț și tichete de combustibil.
Deși este mai puțin probabil ca reducerile generale de impozite să denatureze concurența în cadrul piețelor, atât reducerea impozitelor, cât și subvențiile direcționate sunt probabil să împovăreze finanțele guvernamentale.
Riscuri de tranziție: reevaluarea energiei nucleare și a gazelor naturale
Lăsând deoparte tensiunile geopolitice actuale, dacă și odată ce gazoductul Nord Stream 2 va deveni operațional, Europa ar putea importa încă 55 de miliarde de metri cubi de gaz în fiecare an sau aproximativ 13% din consumul său de gaz din ultimul an.
Acest lucru ar putea ușura constrângerile de aprovizionare și ar putea oferi o ușurare pe termen scurt, pentru piețele de gaze din Europa, în special având în vedere o posibilă oprire sau reducere a fluxurilor de gaze rusești către Europa, prin Ucraina (aproximativ 40 mm3/an), pentru care contractul existent se încheie în anul 2024.
Dependența continuă și în creștere de Rusia, pentru importurile de energie, concentrează eforturile în UE, asupra modului în care securitatea aprovizionării cu energie este indisolubil legată de tranziția ecologică.
Platforma UE pentru Finanțare Durabilă a sfătuit împotriva planurilor Comisiei Europene, de a include energia nucleară și gazele naturale în taxonomia UE.
Cu toate acestea, există argumente puternice pentru etichetarea energiei nucleare ca sursă de energie verde, pentru a sprijini securitatea și independența energetică a UE, în special în lumina crizei geopolitice actuale, și pentru a sprijini tranziția acesteia către o economie mai puțin dependentă de carbon.
Acest lucru ar avea implicații pozitive asupra ratingurilor suverane, în special pentru Franța (AA/Stabil) și în Europa Centrală și de Est, cum ar fi cazul Slovaciei (A+/Stabil), Ungaria (BBB+/Stabil) și Cehia (AA/Stabil), unde energia nucleară reprezintă peste jumătate din producția de energie electrică, în medie.
