Pe 8 Martie se împlinesc 40 de ani de la primul spectacol al uneia dintre cele mai longevive trupe de divertisment din țară: VOUĂ. Grupul „Vouă“ a apărut pe 8 martie 1982, fiind înfiinţat de câţiva studenţi din Facultatea TCM a Institutului Politehnic Bucureşti, sub conducerea lui Adrian Fetecău, secondat de Gelu Ocnaru şi Şerban Drăguşanu.
În februarie 1982, Adrian Fetecău, pe atunci student în anul V al Facultăţii TCM a Institutului Politehnic Bucureşti, după ce a părăsit „Cenaclul Lumină Lină”, s-a hotărât să înfiinţeze un altul cu titulatura „VOUĂ”.
Grupul „Vouă“ a apărut pe 8 martie 1982, fiind înfiinţat de câţiva studenţi din Facultatea TCM a Institutului Politehnic Bucureşti, sub conducerea lui Adrian Fetecău, secondat de Gelu Ocnaru şi Şerban Drăguşanu.
Fiind deja un „veteran” al mişcării culturale studenţeşti, laureat în decembrie 1981 cu premiul pentru cel mai bun actor la secţiunea teatru a Festivalului Politehnicii, Adrian cunoştea mulţi studenţi talentaţi pe care i-a cooptat în formula iniţială a trupei.
În total au fost 13 băieţi care, sub titulatura de „Cenaclul VOUĂ”, au susţinut primul spectacol de muzică, umor şi poezie în sala de lectură a… căminului de fete al Facultăţii de Drept din Capitală.
După ce componenţa trupei a suferit, într-o jumătate de an, câteva modificări substanţiale, VOUĂ a devenit o constantă a mişcării culturale studenţeşti şi nu numai, pentru că a susţinut spectacole în toată ţara, în toate mediile sociale.
De exemplu, după ce a fost urmărită în 1985 la Slănic Moldova de cunoscutul actor Constantin Codrescu în „Galele Amfiteatru”, trupa a avut, până la Revoluţie, 125 de spectacole (!) cu casa închisă în Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, al cărui director era… Codrescu.
1985 a fost şi anul în care, după întâmplările nefaste de la Ploieşti ale „Cenaclului Flacăra”, trupa VOUĂ e nevoită să renunţe la titulatura de „cenaclu” şi o „adoptă” pe cea de „grup”.
Grupul studenţesc „Vouă“ s-a născut tocmai din acest creuzet al brigăzilor studenţeşti din anii ’80, reprezentând o altă remarcabilă excepţie la corul propagandistic naţional al „Cântării României“; şi aceasta prin sfidarea, uneori inconştientă, a dogmelor ideologice şi a limitelor tolerate de cenzura de partid, îndrăznind chiar satirizarea transparentă a lui Ceauşescu şi a tarelor „societăţii socialiste multilateral dezvoltate“ în peste 500 de spectacole, cu sute şi mii de spectator din toată ţara.
Adrian Fetecău, liderul grupului, îşi aminteşte: „Spre uimirea generală, «Vouă», care nu prea crease până atunci «probleme», în faţa unei asistenţe record în sala Casei de cultură a studenţilor «Grigore Preoteasa» din Capitală şi-a început într-un mod total surprinzător evoluţia.
Am intrat cu prietenii mei pe scenă în acordurile formaţiei Phoenix, interzisă în acea perioadă, şi m-am dus la microfon anunţând că motto-ul spectacolului este: «Fiecare gură de om va fi prevăzută cu un post de grănicer».
După care am început toţi să cântăm că «e prea lung drumul înspre comunism». (…) «Umorul cu şopârle» era caracteristic multor trupe studenţeşti. Dar nu cred că vreo altă trupă din acei ani atât de apăsători a avut «tupeul» de a ridiculiza pe faţă realităţile «înfloritoare» la care erau supuşi românii, aşa cum a făcut-o grupul «Vou㻓.
După 2010, VOUĂ a devenit „companie teatrală”, a început să îmbine apariţiile televizate cu spectacole din ce în ce mai dese, revenind la „uneltele tradiţionale” şi la „mediul tradiţional”, cel studenţesc.
În „companie” au revenit doi vechi mohicani din anii’ 80, Ovidiu Mihăilescu şi Dan Caramihai, care asigură părţile muzicale ale spectacolelor.
Cu o manifestare unică în peisajul artistic de la noi, care îmbină momente de umor, muzică şi poezie, VOUĂ a susţinut în ultimii ani numeroase spectacole în toată ţara, la festivaluri de teatru şi umor, la zile ale unor oraşe, la zilele unor firme mari, dar şi în centre studenţeşti cum sunt Timişoara, Craiova, Suceava, Iaşi, Sibiu şi, bineînţeles, Bucureşti, anunță un comunicat de presă al trupei.
Peste tot tinerii au rămas uimiţi că se poate face şi umor fără strop de vulgaritate.
