Caută
Close this search box.

Încercările de adaptare şi menţinere a URSS: extrase din rapoartele KGB

KGB – ul ca şi alte servicii de informaţii din ţările din Est au încercat să-şi asigure supravieţuirea într-un sistem nou care deja era (previzibil) perceptibil – cu adevărat – încă de la începutul anilor ’80. Principala valoare a rapoartelor din perioada 1985-1989 pentru cei mai mulţi dintre noi este relevant ce ne-au prezentat despre KGB şi rolul său în era Gorbaciov.

Cele patru rapoarte ale KGB pentru Gorbaciov, acoperind cea mai mare parte a perioadei de sub conducerea sa, furnizează informaţii mai concrete cu privire la natura, sfera de aplicare şi scara activităţilor KGB –lui în activităţile spionajului străin şi a contraspionajul, dar şi a securităţii interne a Uniunii Sovietice.

Implicat în încercarea de lovitură de stat,  din august 1991, KGB-ul  a trebuit să suporte consecinţele, fiind reorganizat şi restructurat  în mai multe etape succesive,  pentru ca în cele din urmă să fie desfiinţat ca întreg şi să apară sub forma structurilor succesoare ale Comunităţii Informative ale Federaţiei Ruse

Despre natura rapoartelor anuale ale KGB

Deschiderea arhivelor sovietice de către noul guvern rus, după  disoluţia Uniunii Sovietice din decembrie 1991, relevă tot mai multe şi interesante informaţii despre istoria sovietică şi Războiul Rece. Publicarea unor materialele despre intelligence ale URSS având ca sursă serviciile de intelligence  nu pot fi în totalitate confirmate, deci valabile, există şi semnificative excepţii cum ar fi Rapoartele KGB  adresate  fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov, precum şi alte documente de nivel înalt ale KGB.

Mihail Gorbaciov a primit rapoarte pentru anii 1985, 1986 şi 1988 ca fiind adresate Tovarăşului Gorbaciov, Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice; raportul pe anul 1989, trimis în februarie 1990 a fost trimis lui M. S. Gorbaciov, Preşedinte al Sovietului Suprem, fiind omisă poziţia din partid. Menţionăm că în toate cazurile liderii sovietici, au fost „discreţi” în prezentarea rapoartelor colegilor lor din  Biroului Politic. Spre deosebire de Brejnev (cel puţin în 1968), care sub forma unei note scrise a prezentat raportul Biroului Politic; rapoartele din perioada 1985-1989 aveau cel mai înalt grad de clasificare (de importanţă specială).

Rapoartele KGB, către liderii sovietici cuprindeau :

-activitatea KGB în interior şi exterior;

-„măsurile active”/operaţiunile speciale ;

-contrainformaţii;

-securitate internă;

De remarcat că majoritatea materialelor erau considerate extrem de sensibile, iar majoritatea datelor specifice/ secrete cuprindeau spaţii goale (excepţie rapoartele din anii 1985 şi 1989) – fiind ulterior completate pentru ca cel care redacta raportul sau altă  persoană din KGB neautorizat să nu cunoască aceste informaţii.

Despre securitatea internă a URSS –lui în rapoartele KGB-lui

Domeniilor referitoare la contraspionaj şi securitate internă le erau acordate mai multă atenţie şi detalii în rapoartele anuale decât acţiunilor de spionaj şi acţiunilor acoperite. Aceasta reflectă faptul că o mare parte a activităţii KGB se derulau în  direcţia securitaţii interne . Posibil că în judecata liderilor KGB să se fi reflectat dorinţa de a acorda prioritate acestei directii în rapoarte transmise liderilor  politici.

Pentru mulţi ani, KGB-ul a consacrat cea mai mare parte a eforturilor sale, nu numai pentru a securitatea internă a statului Sovietic, dar chiar şi mai mult pentru securitatea întregului sistem comunist, din diversele – reale şi imaginare –  ameninţări ale acţiunilor subversive străine.

Astfel, raportul pe 1985 – s-a prezentat  ce-a fost considerată  ca fiind o problemă larg răspândită a influenţelor subversive străine. Una dintre măsurile de contracarare utilizata de a KGB a fost descrisă ca fiind o muncă preventiv profilactică pentru a elimina diferitele procese şi evoluţii negative cu scopul de a elimina baza pentru penetrările ostile. O asemenea activitate a fost realizată în acel an cu 15.274 de cetăţeni sovietici. Conform raportului, ca rezultat al măsurilor luate planurile de spionaj ale serviciilor speciale adverse, acţiunile ostile şi elementele antisociale au fost perturbate. Acţiunile ideologice subversive ale câtorva surse de emisari şi funcţionari ai organizaţiilor străine anti sovietice, naţionaliste (separatiste), sioniste şi clericale, catolice au fost împiedicate să apară în Moscova, Leningrad, capitalele republicilor şi în alte oraşe. În principal în Ucraina şi republicile baltice, 25 de grupuri naţionaliste ilegale au fost descoperite şi lichidate. Prin acţiuni şi măsuri timpurii au fost prevenite întemeierea a 93 de grupuri de tineret. 28 dintre cele mai active şi ostile activităţi au fost anchetate şi condamnate. Majoritatea acestor activităţi, deşi clar subversive şi ilegale, erau evident neviolente şi non teroriste. Şase afgani au fost interceptaţi după ce au însărcinaţi să ducă la îndeplinire acte teroriste cu ocazia celui de al 12-lea Festival al Tineretului Mondial din Moscova. Intresant că în 1989 măsurile profilactice au fost luate numai pentru 338 oameni, iar arestările pentru crime împotriva statului au fost din ce în ce mai puţine. Se menţionează pentru anul 1988, 711 turişti străini despre care se afirmă  că au fost angajaţi în încercări de activităţi subversive.

Centrul emigraţiei anti sovietice de peste graniţe a folosit această oportunitate pentru a trimite cât mai mulţi emisari în ţară, în mod legal, pentru a exploata noile  oportunităţi politice, orientându-se în crearea de structuri politice alternative ale Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, capabil să se includă în campanii electorate viitoare pentru alegerea deputaţilor.

Era evident că erau necesare noi abordări, dar  şi roluri noi pentru KGB. Se urmărea,  neutralizarea  influenţele străine asupra proceselor politice sovietice prin măsuri ca reducerea activităţilor emigraţiei, KGB, şi încercări de modificare atitudinilor  statelor occidentale. Astfel raportul din 1989 statua că un vast complex de măsuri a fost alocat/destinat pentru neutralizarea implicării occidentale în desfăşurarea proceselor politice interne din URSS, influenţând poziţiile liderilor şi parlamentarilor unor ţări, în particular prin apropierea lor de evenimentele din republicile sovietice baltice.

Trebuie menţionat faptul că multe din schimbări au fost de asemenea întreprinse chiar de KGB. Raportul nota înfiinţarea în acel an al Directoratului Apărării al Structurii Constituţionale Sovietice, care înlocuia fostul Directorat V(considerat foarte represiv) , care utiizase tradiţionalul sistem represiv sovietic.

Până în 1988 şi 1989 a fost înregistrată o creştere a activităţilor teroriste, poate din cauza unei noi preocupări ale grupurilor teroriste ale Lumii a treia. Astfel, raportul din 1988, pentru prima dată (din cele disponibile), menţiona că 18 membri ai unor organizaţii internaţionale teroriste li s-a refuzat accesul în ţară, la controlul vamal. În plus străini suspectaţi de a participa la asemenea organizaţii, au fost ţinuţi sub observaţie. Până în 1989, 384 membri ai unor astfel de organizaţii teroriste li s-a refuzat accesul şi alţi 899 au fost identificaţi pe baza evidenţei de participare la astfel de grupuri şi au fost ţinuţi sub control 1988, KGB-ul  lucrând cu MVD (Ministerul de Interne (Ministerstvo Vnutrennih Del), au avut de a face cu 27 de cazuri de explozii criminale, prevenire de deturnări de avioane cu intenţia de a trece graniţa şi a avut de-a face cu situaţia de reţinere de ostatici a  30 elevi şi profesori într-o şcoală.

Câteva din noile abordări  priveau funcţionarea internă a KGB, altele erau legate de rolul său în securitatea internă, iar altele în legătură cu spionajul internaţional, contraspionajul şi rolurile acţiunilor acoperite.

La nivel de partid controlat de nomenclatura, care acoperea toate poziţiile la nivel înalt în KGB, turnura a fost la jumătate, deşi, circulaţia personalului între sediul central (centru) şi domeniu a fost intensificată. Despre  viitoarea muncă de formarea a personalului KGB, se afirma că ar trebui să includă o mai bună pregătire şi speciaizare a personalului angajat, crescându-se nivelul politic, legal, profesional, şi educaţie de înaltă calitate morală.

A revenit şi în sarcina KGB  punerea  în aplicare a  Glasnost-lui  în special, în sensul mai îngust de propagandistic .

În afară de câteva critici în presa publică şi în noul Congres al Deputaţilor Poporului în 1989-1990, a fost o publicitate puternica generată de KGB şi o intensa campanie publică. Astfel a fost publicat un nou Buletin de informare al KGB, cu autorizarea Comitetului Central al Partidului. S-a afirmat că glasnost a crescut în legătură cu activitatea KGB, care ar încerca să consolideze încrederea în mase şi în activităţile desfăşurate de organele KGB. De asemenea, întrebărilor despre reabilitările politice ar să li  răspundă în timp util. Raportul din 1989 a reiterat,  nevoia de a acorda o nouă atenţie asupra legalităţii socialiste, pentru reînnoire şi de mai buna pregătire a personalului, precum şi pentru glasnost în ceea ce priveşte modul de muncă din KGB. Un element nou a fost acela cu privire la reabilitarea oamenilor oprimaţi (supuşi represiunilor) fără a fi vinovati din 1930 până la începutul lui 1950, ani de teroare stalinistă. În 1989 KGB contribuind la  reabilitarea (desigur, mai ales postum) a 838.630 cetăţeni.

Funcţia de securitate internă desigur necesita o redefinire. Deşi nu este clar în raport (şi nici poate pentru autorii săi) ce a intenţionat de fapt KGB să facă, pentru acesta,  raportul din 1988 a făcut cel puţin să recunoască problema. În conformitate cu noua situaţie social-politică din ţară sunt căutate modalităţile  sunt mai flexibile  pentru utilizarea  întregului arsenal de mijloace chekiste în lupta cu activitatea elementelor anti socialiste, din care au fost identificate  elemente naţionaliste şi extremiste. În plus, KGB a încercat să găsească modalităţi de a permite chekiştilor să utilizeze metode de a prevedea rezultatele proceselor negative în relaţiile politice, dar în conformitate cu procesul democratic şi garantarea respectării drepturilor legale ale cetăţenilor. Noi sarcini speciale  s-au remarcat, de asemenea, în special nevoia de a intensifica rolul statului în organele de securitate participante în lupta cu crima organizată (precedenta sarcină lăsată poliţiei MVD). De asemenea, KGB şi-a sporit vigilenţa pentru a avertiza de posibile acte de sabotaj sau accidente ori dezastre naturale.

Încă o dată, raportul KGB din 1988 a fost sigurul care a tratat în mod explicit (dacă este încă în termeni generali) cu aceste probleme.
Privitor la intelligence, se sublinia: „în intelligence o semnificaţie specială este acordată pentru creşterea calităţii de informaţii cu privire la probleme politice şi problemele de dezarmare, pentru energica obtinere de date valoroase pentru accelerarea dezvoltării economiei, precum şi la efectuarea măsurilor active, în scopul  realizăii unei  politicii  externe eficiente a Partidului.

Cu privire la contraspionaj (counterintelligence),, măsurile sunt luate pentru a aprofunda restructurarea activităţii de contraspionaj în concordanta cu intenţiile serviciilor speciale ale Statelor Unite şi NATO de a întări agenţii de spionaj împotriva URSS,si de a folosi în acest scop extins relaţii internaţionale de comerţ exterior schimburi academice şi culturale.

În special, eforturile organelor securităţii de stat vor fi dirijate de asemenea, pe viitor, pentru  apărarea secretelor de stat şi secretelor comerciale şi avertizărilor despre posibilităţile de a dăuna intereselor economice ale ţării noastre.

Unele aspecte privind operaţiuni de intelligence extern

Sunt cunoscute preocupările KGB-ului începând din anii ’81,de focalizare pe ameninţarea unui atac surpriză Vestic, dar şi rapoartele din 1985 şi 1986 încă reflectau acest lucru ca pe o prioritară preocupare. Astfel, raportul din 1985, făcea referiri: „Atenţia prioritară cea mai înaltă a fost dedicată informaţiilor planurilor militare strategice al adversarului, proiectelor privind cresterea superiorităţii militare asupra URSS, indiciilor privind pregătirea lansării unui posibil atac cu rachete nucleare”. Iar,  raportul din 1986, cuprindea mai restrâns: „Forţe semnificative şi mijloace au fost direcţionate în vederea culegerii de informaţii privind avertizarea timpurie a unui atac surpriză cu rachete nucleare asupra URSS”. Dar, referinţe privind preocupările asupra unui posibil atac ostil nu au mai apărut în rapoartele din 1988 şi 1989.

Rapoartelor anuale de informare pe fiecare an totalizau între 25.000 si 40.000 şi numărul de mostre de echipament sau produse a fost de ordinul 12.000 la 13.000. Nu este posibil, bineînţeles, să evaluezi astfel de eforturi asupra asemenea cantităţi de date. KGB-ul însuşi, deşi nu a putut să o facă, începând din 1986 rapoartele erau estimate de a depăşi valoarea programului.

În rapoartele din februarie 1989 şi februarie 1990, KGB s-a confruntat cu o situaţie complexă. KGB raporta că a obţinut o informaţie despre planurile şi schiţele cercurilor conducătoare ale Statelor Unite Ale Americii si aliaţilor lor, „în legătură cu evenimentele din Estul Europei şi desfăşurarea proceselor politice din ţara noastră” şi „cu atenţie s-a analizat situaţia care se desfăşoară în Europa, în special în lumina evenimentelor din Germania de Est şi de Vest, relaţiilor din NATO şi ţările semnatare ale Pactului de la Varşovia”. Modul de redactare a acestor  declaraţii spun mai multe, fiind mai mult o informare pentru conducerea sovietică.

Toate rapoartele anuale începând din 1985 până în 1989 includ referiri la rolul pe care l-a jucat KGB-ul în furnizarea de informatii (intelligence)  pentru întrunirile şi alte negocieri lui Gorbaciov, ca lider al Sovietelor în tratarea problemelor internaţionale.

Câteva rapoarte anuale au prezentat şi unele deficienţele din intelligence-ul sovietic. Astfel, în raportul din 1986, după ce sunt  citate multe realizări pozitive, se continuă afirmându-se:  „în acelaşi timp, rezultatele practice din munca de intelligence, în special cele privind inamicul principal (USA şi NATO), Japonia, şi China, încă nu îndeplinesc cerinţele moderne. Actuala sarcină de a crea o reţea de agenţi în ţintele de bază rămâne.

Raportul din 1988 îmbrăţişa ideea conform căreia în intelligence-ul sovietic există o insuficienţă în documentarea informaţiilor de alertare, de predicţie a personajelor politice şi în ciuda eforturilor lor extinse, exista  o insuficienţă în obţinerea materialelor secrete şi mostrelor în intelligence-ul tehnico- ştiinţific, la fel ca şi în problemele economice. De remarcat si subliniat din raportul din 1986, accentul critic prin care se semnalau  serioase deficienţe în asigurarea securităţii intelligence-ului, care  încă nu au fost eliminate, fiind unul din motivele pentru care au fost produse  daune politice şi operaţionale.

Rapoartele anuale din 1985-1989 cuprind câteva referiri la rolul internaţional al KGB-ului, altul decât cel din activitatea de intelligence Astfel, raportul din 1985 face referiri la întărirea colaborării internaţionale cu organele securităţii de stat ale statelor frăţeşti şi socialiste şi asistenţa KGB-ului pentru Afganistan şi Nicaragua în lupta lor împotriva insurgenţilor, precum şi o trecere in revista a  colaborarilor cu serviciile speciale ale unui număr de ţări în curs de dezvoltare.

Acest raport precum şi cel din 1986, notau asistenta si colaborările cu  ţările aliate membre ale Pactului de la Varşovia în dezvăluirea câtorva spioni în jurul bazelor militare sovietice din acele ţări.

Similar raportul din 1985 nota munca de colaborare cu afganii in dezvaluirea  a 7  agenţi ai spionajului străin (ne afgan), şi 132 de agenţi mujahedini.

Raportul din  anul 1989, clasat în februarie 1990, nota că primii paşi interimari au fost făcuţi pentru a ajusta cu rapiditate schimbările din situaţia politică. Cooperarea cu organele de securitate ale ţărilor est europene (nemaifiind numite frăţeşti sau socialiste), Cuba şi un număr de ţări prietene în Asia a fost construită în conformitate cu linia politică a statului nostru şi a partidelor în păstrarea legăturilor cu aceste ţări, cu consideraţie pentru schimbare. Este notat ca sfaturi tehnice şi asistenţă financiară a fost de asemenea acordată serviciilor speciale ale câtorva ţări în curs de dezvoltare (nu se mai face referire despre numărul lor). )

Dar ce a urmărit  KGB-ul prin rapoartele sale ?

Rapoartele din perioada 1985-1989 ne-au prezentat date importante despre KGB şi rolul său în era Gorbaciov. Rapoarte anuale ale KGB, au fost, probabil, de mică importanţă pentru Gorbaciov care, desigur, zilnic, a primit rapoarte ale  KGB şi lua   dacă era necesar,  deciziile politice cu privire la diferite aspecte ale activităţii KGB. Dar în cadrul propriilor limite, agentii făceau fără îndoială, o prezentare generală considerabilă de date statistice care indică domeniul de aplicare al activităţilor KGB.

În concluzie, cele patru rapoarte ale KGB pentru Gorbaciov, acoperind cea mai mare parte a perioadei de sub conducerea sa, furnizează informaţii mai concrete cu privire la natura, sfera de aplicare, şi scara activităţilor KGB în spionajul şi contraspionajul străin şi a securităţii interne. Dar, furnizează şi o cunoaştere a acestei structuri secrete  prin deschiderea în  concepţia KGB-ului ca instituţie de securitate . Deşi,  nu ni se oferă direct informaţii cu privire la rolul jucat de KGB în politică, ele ofertă unele informaţii obţinute şi prelucrate de această structură.

Gorbaciov şi-a dat seama de importanţa KGB-ului: a) ca element de influenţă în politica internă sovietică; b) ca mijloc de a evita să fie destabilizat şi c) pentru a fi informat asupra situaţiei sociale, economice şi politica a URSS.

Astfel, spre deosebire de alte organe de stat, KGB-ul nu a fost obiectul unor reforme până în iunie 1989,  când Vladimir Hrusciov ( preşedintele KGB-lui preia postul de membru al Biroului Politic ( Politbirou )- şi se înfiinţează Comitetul pentru Probleme de Apărare şi de Securitate a Statului (KVOGB), alcătuit din parlamentari  şi care răspundea de crearea bazei legale a KGB.

Deci, încercările de a se readapta la schimbările interne şi externe lumii în care operase în ultimii săi ani de transformare a Uniunii Sovietice, înainte de colaps, au demonstrat divergenţele între reformatori şi conservatori, ceea ce indică nu numai existenţa unor divergenţe interne, ci şi o separare între bază şi vârful organizaţiei.

Implicat în încercarea de lovitură de stat,  din august 1991, KGB-ul  a trebuit să suporte consecinţe fiind reorganizat şi restructurat  în mai multe etape succesive,  pentru ca în cele din urmă să fie desfiinţat ca întreg şi să apară sub forma structurilor   succesoare  săi .

Astfel, prin Decretul din 26 noiembrie 1991 al preşedintelui Boris Elţîn s-a creat oficial noul serviciu de securitate numit Agenţia Federală de Securitate a Rusiei (FSB)AFB- aceasta includea şi o Direcţie de Informaţii Externe) , subordonată direct preşedintelui şi sub control parlamentar.

La 19 decembrie 1991, preşedintele Elţîn semnează un decret prin care se înfiinţează Ministerul Securităţii şi al Afacerilor Interne( Ministerstovo Bezopasnosti I Vnutrennih Del- MBVD), care avea drept obiectiv centralizarea tuturor organelor de informaţii şi de securitate internă. În urma protestelor Parlamentului şi a rezervelor manifestate de Curtea Costitituţională, preşedintele Federaţiei Ruse revine asupra hotărârii  şi desfinţează MBVD, iar la 14 ianuarie 1992 au fost înfinţate trei structuri :

  • Serviciul de Informaţii Externe (Slujba Vneşnei Razvedki- SVR);
  • Ministerul de Interne (Ministerstvo Vnutrennih Del-MVD);
  • Ministerul Securităţii ( Ministerstvo Bezopasnosti- MB), constituit pe baza fostei Direcţii a II-a Principale a KGB, în care a fost dizolvat FSB. Pe data de 21 decembrie 1993, este desfiinţat şi înlocuit cu Servicul Federal de Contra Informaţii ( Federlanaia Slujba Kontrrazvedki- FSK), subordonat Ministerului de Interne, care în 1995 va deveni Serviciul Federal de Securitate ( Federalnaia Slujba Bezopasnosti- FSB).

Prin Decretul la 10 ianuarie 1994 se întăreşte controlul preşedintelui asupra Ministerului Apărării, de Externe, a FAPSI şi FSB.

Toate aceste schimbări formale demonstrează faptul că daca KGB-ul nu a reuşit să menţină URSS-ul şi integritatea puterii sale a reuşit să-şi conserve şi să-şi  menţină puterea sub noua formulă a Comunităţii de Intelligence, care s-a născut din şocul devastator al colapsului URSS şi al dezmembrării formale a KGB-ului .

Asistam la continuitatea KGB-ului  în noile forme  pentru controlul societăţii şi redobândirea statutului de super putere   

Odată cu prabuşirea Uniunii Sovietice, mulţi specialişti preconizau şi destrămarea temutului aparat de intelligence de care aceasta beneficia; în schimb, epoca post-sovietică a cunoscut o înflorire a organizaţiilor din acest domeniu, acestea dezvoltându-se din principalele două agenţii sovietice: KGB-ul, care avea în atribuţii culegerea de informaţii din spaţiul intern cât şi extern şi GRU, care se ocupa de intelligence-ul militar. Rolul proeminet, chiar dominant al structurilor de acest gen demonstrează ambiţiile măreţe ale Moscovei dar şi teama de a fi manipulaţi în sfera de influenţă care, în prezent cuprinde 10 state mai mult sau mai puţin independente.

Această luptă pentru păstrarea influenţei sau pentru dobândirea a noi zone de influenţă a pus în competiţie directă Serviciile Kremlinului cu cele vestice, scoţând astfel la iveală vechi obiceiuri rămase din timpul războiului rece. Sumele mari de bani direcţionate la începutul anilor 2000 de către preşedintele Vladimir Putin pentru dezvoltarea serviciilor de intelligence, dar şi legile speciale care le conferă un statut aparte le diferenţiază de vechile servicii, din epoca sovietică, aceastea fiind supuse total organelor de partid. Astfel, acest statut special, lipsa controlului Dumei asupra acestora şi protejarea de către opinia publică au dus la crearea unei noi elite capabile să ia decizii singură fără niciun control extern.

Nu KGB-ul nu a preluat puterea în Rusia , dar și – a regasit uatn loc important in verticala puterii , cum se va confirma odată cu diferitele mandate prezidențiale ale lui Putin și fară  să starnească emoții în randul populației . Sigur,  Putin a pastrat KGB-ul sub autoritatea sa , pentru că era un istrument al puterii ,, Scutul și spada încă de la începutul existenței sale.

Scris de Lector univ dr. Tiberiu Tănase

Surse bibliografice:

           Bernard LECOMTE, KGB – Adevărata istorie a serviciilor secrete sovietice, ediția I, Colecția: Științe umaniste și Istorie, Editura METEOR PRESS, București, 2022,

  • Jacques Baud, Enciclopedie du Renseignement et des Services Secrets, 1998, editura Charles-Lavauzelle, Paris.
  • Cristian Troncotă, Horaţiu Blidaru, Careul de Aşi, Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA, Rusiei, Israelului, Elion 2003;
  • Eric Frattini, KGB Fantomele din Lublianka , Bucureşti, Ed. Tritonic, 2008;
  • Marian Ureche, Aurel I. Rogojan, Servicii Secrete Străine II, Bucureşti , Ed. Paco, 1999;
  • Christopher Andrew, Oleg Gordievsky, KGB: Istoria secretă a operaţiunilor sale de la Lenin la Gorbaciov, Editura All, Bucureşti, 1994.
  • KNIGHT, A., KGB după KGB. Scurtă istorie a eternei securităţi de stat, 1996; Editura “ELIT”,
  • Mark Galeotti, Putin reintroduces centralised intelligence, in Jane’s Intelligence Review, may 2003;
  • Mark Galeotti, Russia recentralises security apparatus, in Jane’s Intelligence Review, april 2003;
  • Mark Galeotti, Moscow calls for internal security force reforms, in Jane’s Intelligence Review, january 2003.
  • Rapoartele KGB adresate lui Gorbaciov, Intelligence and National Security, vol. 11, No. 2 (April 1996) pp. 224-244, Published by Frank Cass, London.
  • Jane’s Intelligence Review, special report , 19/1998 ;

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ultimele stiri