Recent, expertul în Energetică Dumitru Chisăliţă a afirmat că de 30 de ani şi mai ales în ultimii ani sistemul energetic naţional este dimensionat astfel încât iarna să nu putem fi independenţi de importurile de gaze.
Pe de altă parte, întrebat cum se descurcă fără petrolul rusesc, ministrul Energiei, Virgil Popescu, a afirmat că nu avem probleme. MagnaNews.ro a discutat cu Chisăliţă, despre tarele sistemului energetic românesc.
Care este realitatea? Ne descurcăm fără Rusia sau nu?
Elementele respective nu neapărat se exclud. Ceea ce am scris, pe baza datelor statistice prezentate de mine, sunt un aspect. Pe de altă parte, putem să rezistăm la iarnă, în condiţiile în care oprim în anumite condiţii toată industria, în alte condiţii doar un sfert din industrie.
Cât din necesarul de energie pe vârf de sarcină îl putem asigura, în acest moment, pe resursele interne existente?
Putem să asigurăm acum 100% din necesarul de consum. Această situaţie va merge probabil până în octombrie, deci până atunci nu va exista nici o problemă, pentru a acoperi întregul consum de gaz.
Inclusiv la vară, în iulie, când aparatele de aer condiţionat vor funcţiona la maximum?
Da, pentru că la vară, în iulie, o să plouă foarte mult şi probabil că majoritatea energiei va fi verde, fie hidro, fie eoliană, fie solară. Nu cred că este o problemă stringentă vara.
Noi, ca să supravieţuim iarna, avem nevoie de trei elemente: producţie, înmagazinare şi import. Vara, înmagazinarea poţi să o faci parţial din acest excedent de producţie, parţial din importuri de gaz metan.
Dacă, să zicem, de mâine noi nu mai importăm nimic, e clar că nu vom înmagazina până la nivel capacităţii maxime de înmagazinare. O să înmagazinăm probabil undeva la 60% – 70% din capacitatea depozitelor, aspect care va crea o presiune suplimentară în iarnă.
Dacă depozitele vor fi şi mai mici şi producţia e constantă, atunci nu pot să folosesc decât gazele din import, pentru că aşa am construit sistemul energetic.
La cât se ridică producţia internă de gaze?
În iarnă, dacă BSOG va da drumul la producţie, probabil că vom ajunge la 24-25 de milioane de metri cubi (mmc) de gaze zilnic. Dacă nu, 21-21 mmc de gaze zilnic.
Cât avem nevoie în vârful de sarcină?
În anii anterior, la temperaturi mai scăzute de -15 grade Celsius, cel puţin timp de două săptămâni, consumul României a sărit mult de 70 mmc de gaze zilnic. Au fost ani chiar şi cu 78 mmc de gaze consumate zilnic.
Înseamnă o diferenţă de 45 mmc de gaze zilnic. Dacă acest moment al vârfului de consum este în februarie, probabilitatea de a scoate gaze din depozite e undeva la un 20 mmc de gaze zilnic. Aceasta înseamnă că ne trebuie cel puţin 25 mmc de gaze pe zi din import.
Şi aceste gaze din import vin prin contracte încheiate la Bursa din Baumgarten, din Austria?
Sunt semnate în general prin contracte pe termen scurt, o săptămână – o lună cel mult. Aceasta înseamnă că trebuie să vedem dacă există disponibilitatea aceasta de gaze. Să ştiţi că, atunci când e frig în România, e frig în toată Europa. Deci, o primă problemă este dacă există acele gaze.
După aceea, a doua problemă este că, cererea fiind mare, preţurile sunt mari. Ai două riscuri: 1. să nu găseşti gaze atât cât îţi trebuie; 2. să le găseşti, dar la nişte preţuri foarte-foarte mari.
Fizic, factual, ele au fost până acum gaze ruseşti.
Toate gazele din zonă sunt gaze ruseşti, indiferent dacă vin din Ungaria, din Bulgaria, din Turcia sau din Slovacia.
La noi, pe unde pot intra? Prin Isaccea…
Pot intra prin Isaccea, dacă sunt importate prin cei doi intermediari ai Gazprom, IMEX şi Wintershall, dacă nu, nu prea pot intra prin Isaccea, pentru că întreaga capacitate pentru România este rezervată de cei doi, până în 2030.
Dar Isaccea acum a devenit o problemă, pentru că înseamnă relaţia Ucraina.
Odată este această problemă, a doua este că e relaţia cu Gazprom, prin nişte intermediari. Dacă Gazprom nu are interes, nu vin gaze.
După cum e nevricos acum Putin şi gruparea din jurul lui, s-ar putea să ne trezim la iarnă cu efecte economice de răzbunare ale Moscovei.
Nici nu mă duc atât de departe. Putem doar să ne confruntăm cu o iarnă foarte grea, care sigur ne va lăsa fără gaze. Eu fac referire la un singur element: temperaturile scăzute.
În acest caz, ce facem?
Singura chestie este să opreşti anumiţi consumatori.
Să dăm mai puţin gaz pentru încălzirea populaţiei, prin CET-uri…
… nu prea putem să facem asta. Dacă nu dai gaz la CET, trebuie închis. Un singur CET mai are gospodărie de păcură, deci nu ai ce să foloseşti acolo ca alternativă. Ori foloseşti gaze, ori închizi CET-ul. Ţinând seama că, atunci când este temperatură scăzută, creşte şi cererea de energie electrică, o să mai ai şi energie electrică.
Ce este o gospodărie de păcură?
Era o chestie pe care o aveau aproape toate CET-urile din România. Cazanele aveau posibilitatea să funcţioneze pe gaze sau pe păcură, Când lipseau gazele, aveai back-up-ul de păcură. Şi invers. Dar noi, la toate CET-urile, am tăiat şi am dus la fier vechi gospodăriile de păcură.
Ce putem să facem până la iarnă?
Am dat 20 de măsuri care să se aplice, pentru a trece cu bine iarna 2022-2023. Nu există unele mai improtante, ci ele trebuie etapizate în timp, ca să câştigi câte ceva. Ca să pui în aplicare, trebuie măsuri, planuri, politici, proiecte, acţiuni, pe care ai avea timp să le pui la punct de pe acum, până în octombrie 2022.
Dacă nu facem nimic şi, din păcate, nu văd prea multă preocupare, atunci la iarnă ne rămâne să închidem consumatorii. O să trebuiască să stăm câte o lună cu industria închisă. Problema este că noi ne luăm banii de acolo.
