Într-un complex de depozitare agricolă din orașul egiptean Banha, Ahmed Nasser urmărește camion după camion cum se descarcă cereale proaspăt treierate, din Delta Nilului din jur.
Rămas fără o mare parte din grâul de la Marea Neagră, de care depindea, din cauza invaziei Rusiei în Ucraina, Egiptul, adesea cel mai mare importator din lume, se străduiește să extragă tot ce poate, dintr-o recoltă locală, acum în plin flux de recoltare.
Guvernul, care furnizează pâine subvenționată semnificativ, la peste 70 de milioane dintre cei 103 milioane de locuitori din Egipt, și-a stabilit un obiectiv ambițios: să cumpere șase milioane de tone de grâu autohton în acest an, cu două treimi mai mult decât în oricare dintre ultimii doi ani, scrie Reuters.
Muncitorii din siloz, precum Nasser, fac ore suplimentare. „Ar trebui să plecăm la ora 16. Dar, în special anul acesta, uneori lucrăm până la miezul nopții”, a spus el, în timp ce praful din camera de descărcare de sub silozuri uriaşe umplea aerul.
După un început lent, fermierii și oficialii spun că recolta merge bine, dar atât fermierii, cât și guvernul sunt încă supuși unei presiuni neobișnuite.
Programul de subvenții pentru alimente din Egipt necesită aproximativ nouă milioane de tone de grâu pe an. Anul trecut, guvernul a importat 4,7 milioane de tone, o mare parte din Rusia și Ucraina, și până acum a achiziționat aproximativ 1,9 milioane de tone de grâu străin, pentru transport, în anul 2022.
Aproximativ 300.000 de tone sunt blocate în Ucraina, prețurile și livrările viitoare fiind incerte.
Pe măsură ce încearcă să consolideze rezervele de grâu, guvernul spune că fermierii trebuie să furnizeze statului cel puțin 60% din recolta lor, în creștere față de 40%, pe care le-a cumpărat anul trecut. Se impun amenzi și chiar închisoare pentru cei care nu se conformează.
Regulile sunt menite să împiedice fermierii să rețină mai mult din recolta lor, pentru hrana animalelor, iar comercianții să vândă grâul pe piața liberă.
Guvernul și-a majorat de asemenea prețul de achiziție cu 22%, față de anul trecut, la 311,23-318,40 dolari pe tonă, deși acesta este încă mult sub prețurile internaționale și unii fermieri spun că nu este suficient, având în vedere costurile crescânde ale inputurilor și ale forței de muncă.
În Banha, la nord de Cairo, fermierul în vârstă de 59 de ani Ahmed Samir spune că anul acesta a plantat mai puțin grâu, în ferma sa de trei feddan (acri) de dimensiuni tipice, din cauza prețului ridicat al forței de muncă și al altor inputuri.
El plănuiește să vândă guvernului aproximativ două treimi din grâul său, păstrând restul pentru consumul casnic.
„În lumina costurilor ridicate, prețul de achiziție nu este atât de mare. Este doar o îmbunătățire”, a spus el, în timp ce un muncitor din spatele lui a împachetat grâul într-un sac uriaș.
În ciuda nemulțumirii, fermierii spun că vânzarea către guvern este convenabilă și garantează plata celor care au datorii sau au nevoie de bani rapid. Începând de joi, guvernul a procurat 3 milioane de tone din recolta locală. Recoltarea durează până în iulie.
Cea mai mare provocare pentru guvern ar putea fi comerțul cu terțe părți, pe care încearcă să-l restricționeze, cerând fermierilor să caute un permis, pentru a vinde grâu pe piață, după ce au îndeplinit cotele.
Prețurile internaționale ale grâului, de obicei mai mici decât cele ale grâului egiptean, au crescut la aproximativ 450 de dolari pe tonă, la ultima licitație a Egiptului, din aprilie, comparativ cu 318 dolari pe tonă, pe care i-a plătit în februarie, oferind comercianților un stimulent să cumpere grâu local.
Potrivit a doi comercianți din sectorul privat, unele fabrici private au oferit 7.000 de lire egiptene (377 USD) pe tonă, pentru grâul local, cu aproximativ 1.100 de lire egiptene (59 USD) mai mult decât ceea ce oferă guvernul, dar încă mult sub prețul internațional.
Știrile despre guvern, care a confiscat sute de tone de grâu comercializat ilegal de la mori private, au dominat titlurile locale, în ultimele săptămâni.
Luptele fermierilor cu costurile crescânde ale inputurilor, inclusiv cu îngrășămintele și forța de muncă, ridică de asemenea semne de întrebare, cu privire la eforturile de lungă durată, de a folosi terenul arabil limitat și apa, pentru a extinde producția de grâu și a crește autosuficiența.
Hamada, un fermier de 45 de ani din provincia Minya, la 220 km (137 mile) sud de Cairo, spune că a plantat mai mult grâu în acest an, încurajat de prețul mai mare de achiziție. Dar curând și-a dat seama că totul avea şi un cost.
„Mă ocup de alte lucruri acum. Salariile au crescut, electricitatea, produsele chimice, totul s-a scumpit”, a spus el, adăugând că încă mai datorează 200.000 de lire egiptene (10.790 de dolari) în facturi la electricitate.
