Stagflaţia este formă de criză economică. În cele ce urmează, vom descoperi că astăzi suntem afectaţi exact de stagflaţie.
Dacă înţelegem despre ce este vorba, înţelegem şi că trebuie să avem răbdare, pentru că va dura şi va trebui să fim tenaci.
Stagflaţia este o ituație ce rezultă dintr-o recesiune, ce se reflectă într-o stagnare a activității economice și în continuarea unui proces inflaționist.
Este uneori o consecință a unei inflații îndelungate, care constă în coexistența inflației cu stagnarea economiei, prin lipsa de creștere economică semnificativă.
Se recomandă de regulă ca inflaţia să fie de circa 2%. Consilierul guvernatorului Mugur Isărescu, Adrian Vasilescu, ne-a declarat acum câţiva ani că o inflaţie de 2% este ca un pahar de vin bun seara, înainte de culcare.
Ce este peste însă duce la altceva şi nu mai e bine. Ironia face în acei ani, când noi, în România, aveam deja scoruri de inflaţie peste 2%, statele UE occidentale mai avansate nu reuşeau să ajungă la această inflaţie bună, de 2%, orice ar fi încercat pentru aceasta.
Acum, lucrurile s-au schimbat dramatic: nu mai ştim cum să oprim inflaţia galopantă.
Conceptul de stagflaţie este cunoscut în mare parte, dar a rămas mult timp un semn de întrebare, deoarece, în teoria macroeconomică de după al doilea război mondial, inflația și recesiunea erau privite ca excluzându-se reciproc și deoarece stagflația s-a dovedit în general extrem de dificil și costisitor de eradicat.
Economiștii oferă două explicații principale despre cauzele apariției stagflaţiei.
Prima explicație este cea conform căreia stagflația poate rezulta atunci când economia este încetinită de un șoc nefavorabil, la nivelul stocurilor, precum ar fi creșterea prețului petrolului într-o țară importatoare de petrol, care tinde să ridice prețurile și să încetinească economia, prin derentabilizarea producției.
Acest tip de stagflație generează o dilemă politică: marea parte a acțiunilor de a lupta împotriva inflației agravează stagnarea economică, și viceversa.
A doua explicație este cea conform căreia stagflația și inflația pot rezulta dintr-o reglementare excesivă a piețelor de bunuri și a celei a muncii.
Ambele explicații sunt oferite în legătură cu stagflația globală din anii 1970: a început cu o creștere masivă a prețului petrolului și apoi a continuat, pe măsură ce băncile naționale au luat măsuri excesive, de stimulare a politicilor monetare, pentru a contracara recesiunea ce a rezultat, cauzând o spirală scăpată de sub control a creșterii prețurilor și salariilor.
Ce se întâmplă acum? Se încearcă stimularea economică, dar aceasta duce la creşterea inflaţiei. Pe de altă parte, Guvernul, sub presiunea populistă a PSD, ia măsuri cu substrat aparent social, de protecţie a românilor săraci, dar aceste măsuri, fiind prociclice, duc şi ele la creşterea inflaţiei.
