Un raport realizat de o platformă independentă, care se ocupă de monitorizarea calităţii aerului în Capitală şi în zonele limitrofe, arată că poluarea cu dioxid de azot (NO2) a depăşit limita legală, pentru anul 2021, în două staţii ale Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM).
Monitorizarea realizată în apropierea unităţilor de învăţământ arată că în jurul şcolilor din Bucureşti, aflate în apropierea bulevardelor şi străzilor cu trafic intens, se înregistrează frecvente depăşiri ale valorilor referitoare la particule în suspensie, în cazul uneia dintre şcoli valorile medii înregistrate fiind şi de şase ori mai mari decât media anuală maxim admisă.
Reţeaua naţională de monitorizare a calităţii aerului, administrată de ANPM, cumulează numai în Capitală sute de zile de nefuncţionare anual. În aceste condiţii, instituţia raportează că nu mai există depăşiri ale limitelor legale, pentru poluarea cu particule în suspensie – PM10.
”Raportul de analiză Calitatea aerului în Bucureşti” realizat pentru anul trecut şi anul în curs de Ecopolis arată că în Capitală se înregistrează depăşiri ale nivelului maxim admis pentru mai mulţi indicatori privind calitatea aerului.
Astfel, una dintre concluziile raportului este aceea că, potrivit staţiilor de monitorizare ANPM, „poluarea cu dioxid de azot (NO2) depăşeşte limita legală pentru anul 2021. Se înregistrează depăşiri ale limitei legale de 40 ug/m3 (valoare medie anuală) la cele două staţii de trafic din Bucureşti: B3 – Mihai Bravu şi B6 – Universitate, care au înregistrat depăşiri ale mediei anuale admise cu valori de 44,81 ug/m3, respectiv 49,39 ug/m3”.
Oxizii de azot sunt foarte toxici atât pentru oameni, cât şi pentru animale, supraîncărcarea aerului cu aceştia ducând la tuse şi incapacitatea de a respira.
„Dioxidul de azot inflamează ţesutul plămânului şi reduce imunitatea în faţa infecţiilor pulmonare, cum ar fi bronşita. Studiile sugerează, de asemenea, că efectele asupra sănătăţii sunt mai pronunţate la persoanele cu astm, precum şi la copii, comparativ cu persoanele sănătoase”, se arată în raport.
O altă concluzie este aceea că aerul din preajma şcolilor amplasate în apropierea marilor artere rutiere din Capitală este încărcat cu particule în suspensie, senzorii montaţi de către platforma independentă de măsurare a calităţii aerului înregistrând depăşiri atât anul trecut, cât şi anul acesta.
„Monitorizarea independentă AerLive.ro scoate in evidenţă depăşiri ale limitelor legale pentru poluarea cu PM10 şi PM2,5 în jurul şcolilor din Bucureşti, aflate în apropierea bulevardelor şi străzilor cu trafic intens.
Toţi cei 27 de senzori de monitorizare aflate în vecinătatea şcolilor din Bucureşti înregistrează depăşiri ale valorii limită pentru PM10. Pentru poluarea cu PM2,5 înregistrăm medii zilnice de până la 150 ug/m3 la şcoala G. Călinescu, de şase ori mai mult decât valoare limită maximă pentru media anuală de (25 ug/m3).
În ceea ce priveşte numărul de depăşiri, acestea se regăsesc într-un număr foarte mare la majoritatea staţiilor; În evidenţă ies staţiile Calea Giulesti (Şcoala generală nr. 163) şi şcoala G. Călinescu, cu 69 respectiv 58 de depăşiri ale valorii limită PM2,5 (25 ug/m3)”, sunt alte concluzii ale raportului.
Valori mari se înregistrează în special între lunile octombrie şi aprilie, nivelul concentraţiilor la particule în suspensie scăzând începând cu luna mai.
Pe de altă parte, autorii documentului precizează că ANPM raportează că nu au mai fost înregistrate depăşiri ale valorilor la pulberi în suspensie, în condiţiile în care staţiile amplasate în Capitală şi aflate în administrarea instituţiei publice cumulează anual sute de zile de nefuncţionare.
„În anul 2021, cele opt staţii de monitorizare din Bucureşti cumulează un număr de 348 de zile de nefuncţionare pentru poluarea cu PM10. Staţia cu cel mai mare număr de zile de nefuncţionare/ fără date este B6 – Universitate cu 82 de zile de nefuncţionare.
În acelaşi timp, Ministerul Mediului, prin ANPM, raportează că nu mai există depăşiri ale limitelor legale pentru poluarea cu PM10”, este o altă concluzie a raportului.
Raportul analizează calitatea aerului din Bucureşti şi, distinct, din alte trei zone Popeşti- Leordeni, Mogoşoaia, Cişmigiu, utilizând mai multe seturi de date provenite de la: Reţeaua Naţională pentru Monitorizarea calităţii aerului, senzorii Aerlive.ro, PurpleAir şi Claritech.
„La nivel zonal, din valorile maxime se poate observa că Popeşti-Leordeni, în finalul lunii aprilie a fost vizat de mai multe episoade de poluare (perioada Sărbătorilor de Paşte), de aici şi numărul cel mai mare de depăşiri per arie dintre cele studiate; Comparativ, aria Mogoşoaia are cele mai puţine depăşiri şi o medie a valorilor maxime mai mică în comparaţie cu celelalte arii; Referitor la valorile maxime înregistrate la staţiile din cele trei arii vizate, zona Cişmigiu înregistrează cea mai mare valoare, de aproximativ 2.5 ori mai mare decât valoare limită aleasă convenţional de noi 25 ug/m3; În ceea ce priveşte pattern-ul concentraţiilor, acesta este unul asemănător în cazul tuturor staţiilor, cu concentraţii mai mari în perioada rece (iarna, primăvara), şi mult mai mici în cazul sezonului cald”; sunt concluziile, în ceea ce priveşte indicatorul PM 2,5, citate de News.ro.
Concluziile pentru indicatorul PM 10 sunt similare.
Autorii raporttului amintesc, de altfel, că Bucureştiul este unul dintre cele mai poluate oraşe din Europa şi se numără printre aglomerările urbane pentru care România se află în procedură de infringement, declanşată de Comisia Europeană încă din 2011, pentru depăşiri constante ale cantităţilor de particule fine în mişcare, aflate în aer (PM10, PM2,5).
„Conform Agenţiei Europene de Mediu 29.000 de români mor anual prematur din cauza calităţii proaste a aerului, iar un studiu publicat de CEE Delft plasează Bucureştiul pe primul loc când vine vorba de costuri sociale asociate poluării, respectiv 3004 euro/cap de locuitor, pe an. Atât plătim pentru poluare”, se mai arată în raport.
Aceştia amintesc faptul că, înaintea apariţiei platformelor independente de monitorizare a aerului, precum www.aerlive.ro, informarea populaţiei cu privire la aceste date, privind calitatea aerului în oraşul în care trăiesc, era aproape nulă.
