Un text al istoricului şi diplomatului Neagu Djuvara, despre alte vremuri, în care scara valorilor nu era răsturnată în România, poate fi citit pe Internet.
„Era o vreme în ţara asta când cine termina liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, ‘Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat’.”, îşi aminteşte Djuvara.
Erau vremuri, spune remarcabilul român, „când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu…”.
Acesta articol de opinie al lui Neagu Djuvara este atât de profund şi adevărat, încât vom cita din el în continuare, copios.
„Era o vreme în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în alimentaţia publică”, îşi aminteş Djuvara.
Apoi continuă:
„Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 şi 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracu om, şi merge la doctor…
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.”
Această opinie amară este atât de valoroasă, încât o redăm inclusiv cu micile erori de punctuaţie, care nu mai au nici o relevanţă.
Anume, iată, de actualitate:
„Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic – ca toată lumea – în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept.”
În fine, Neagu Djuvara mai spune:
„Astăzi, în ţara asta, băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să “se învârtă” sau sunt “băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor din “afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.”
Şi, în fine, mai dăm cu featurize şi pe următorul citat antologic:
„Astăzi, în ţara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi.”
