Rezistă cu succes la trecerea anilor, agresiunii apei mării, se poate autorepara și ne-ar putea ajuta să salvăm mediul. Oamenii de știință au studiat acest beton timp de două mii de ani.
Materialul folosit de romani pentru construirea monumentelor rezistă mai mult în timp. Cercetătorii au încercat pentru un timp îndelungat să descopere misterele din spatele materialului de construcţie roman, în prezent reuşind să realizeze un model al structurii pentru a observa cum se solidifică acest material de-a lungul timpului.
În cazul betonului roman au fost folosite cenuşă vulcanică, pietriş şi apă de mare. Amestecat cu cenuşa vulcanică, mortarul continua să reacţioneze cu acest material pentru mai mult timp, în cele din urmă fiind realizat un material mult mai rezistent
Cum putem salva mediul
În zilele noastre, pentru fiecare tonă de ciment produsă trimitem peste 600 de kilograme de dioxid de carbon în atmosferă. Un impact negativ imens asupra mediului.
Oamenii de știință estimează, de asemenea, că producția anuală de peste 4 miliarde de tone de ciment, ingredientul de bază, ar reprezenta 8% din emisiile globale de CO2.
Sunt deci atâtea motive pentru a dezvolta noi tehnologii pentru a reduce poluarea unui material pe care lumea nu pare încă pregătită să-l înlocuiască. Deși, am putea salva Planeta, inclusiv prin emiterea unei cantități mult mai mici de dioxid de carbon, potrivit Le Nouvel Observateur.
Privirea către trecutul îndepărtat ne-ar putea oferi rețete pentru beton mai bun, mai rezistent și mai durabil și, prin urmare, să reducem impactul acestuia asupra mediului.
Lecții de învățat de la marii constructori care au fost vechii romani? Un studiu tocmai publicat în revista „Science Advances” explică câteva dintre secretele monumentelor din beton care au trecut testul a două milenii.
Probele de mortar roman investigate provin din orașul Priverno, care face parte din provincia Lazio sin Italia. Priverno a fost ocupat încă din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul al XIII-lea d.Hr., iar situl a fost cercetat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea.
