Un nou studiu publicat miercuri a ajuns la mai multe concluzii referitoare la ascendenţa şi istoricul medical al compozitorului Ludwig van Beethoven, relatează DPA/TCA şi AFP.
Analiza genomică a examinat mostre de ADN din opt şuviţe de păr prezentate ca aparţinând legendarului compozitor, din colecţii publice sau private. Cercetătorii au stabilit că cinci dintre acestea provin de la un singur individ de sex masculin, fiind datate la începutul secolului al XIX-lea.
Dintre aceste cinci şuviţe, istoria a două dintre ele este neîntreruptă timp de două secole, fiind susţinută de o documentaţie bogată. Una i-a fost oferită în 1826 de către Beethoven unui prieten muzician, iar cea de-a doua provine de la un prieten de familie care s-a ocupat de înmormântarea compozitorului.
Oamenii de ştiinţă au descoperit, printre altele, că Beethoven avea o predispoziţie genetică pentru boli hepatice şi că era infectat cu virusul hepatitei B, o boală inflamatorie care afectează ficatul, în lunile anterioare morţii sale.
Aceşti factori, alături de consumul regulat de alcool, prezintă „explicaţii plauzibile” pentru moartea lui Beethoven, în 1827, au declarat autorii studiului publicat în jurnalul ştiinţific Current Biology.
„Aşadar, credem că boala lui provine dintr-o interacţiune” între aceşti trei factori, a explicat Markus Nothen, de asemenea coautor al studiului.
Dintre cele opt şuviţe studiate, una era un artefact istoric proeminent, cunoscut sub numele de „Hiller’s Lock”, care a fost studiat anterior şi a făcut subiectul unui documentar şi al unei cărţi devenită bestseller.
Studiile asupra acestei şuviţe au sugerat anterior că Beethoven ar fi murit din cauza intoxicaţiei cu plumb (saturnism). Însă, în urma analizei recente s-a constatat că şuviţa nu îi aparţinuse lui Beethoven, ci unei femei descendentă a evreilor aşkenazi.
