O ziaristă de la Libertatea a murit la 32 de ani, nereușindu-se vreun tratament eficient împotriva unei boli psihice cu care ea recunoscuse că se luptă de câțiva ani. Dumnezeu s-o ierte și odihnească pe Iulia Marin!
Zilele trecute am primit multe apeluri de la prieteni sau fanii GOLD FM ce-mi solicitau să comentez subiectul pe larg, am ales să n-o fac deoarece n-am considerat că ar fi vreun eveniment de dezbătut, ci doar unul funest ce afectează familia, prietenii și colegii tinerei jurnaliste. Am priceput însă că insistențele celor ce m-au apelat erau justificate doar pentru că era vorba despre Libertatea și un om din echipajul lui Tolo, redacție și jurnaliști asimilați apartenenței la STATUL PARALEL care, alături de mulți alții, au împuțit și defectat mediul de presă românesc începând cu primul mandat al lui Băsescu. Sunt aceiași jurnaliști ce-au dezbătut pandemia și vaccinarea în mod iresponsabil, dar bine plătit, ce-au mistificat evenimentele din războiul ucrainean așa cum le-a cerut propaganda sorosistă, adică și-au bătut joc de meseria de ziarist la comanda ofițerilor de legătură din serviciile secrete românești și străine. Din acest punct de vedere am înțeles și demersul lui Victor Ciutacu de a analiza cazul Iulia Marin, dar cred că dezbaterea n-a fost orientată în mod corespunzător. Viața de jurnalist este una stresantă, trepidantă, generatoare de agitație cotidiană periculoasă, ce marchează în mod fatal și restul intervalelor din zi în care se presupune că nu lucrezi. Orice psiholog sau psihiatru vă poate spune că naturile mai sensibile sau instabile n-au ce căuta în presă, deoarece ar putea căpăta afecțiuni psihice ce le afectează comportamentul normal sau îi poate îmbolnăvi în mod iremediabil. Cu atât mai mult acest lucru e posibil atunci când mediul de lucru devine unul concentraționar, la comandă expresă, ce trebuie executată împotriva logicii, adevărului și a convingerilor proprii, așa cum este cazul jurnaliștilor angajați la entitățile media ale STATULUI PARALEL. În această direcție ar trebui să curgă dezbaterea despre pericolele de a-ți exercita meseria de jurnalist ”paralel”, numai că acest lucru nu este posibil azi în România, deoarece mare parte dintre ziariștii acuzatori ai ”paralelilor” se află chiar ei sub dictatura patronilor lor, ce exercită același gen de presiuni nocive asupra salariaților lor, dictate de interesele de afaceri sau de negociere a diverselor dosare penale cu care au fost căptușiți în ultimii ani. În sinteză, vorbim despre oameni din presă și stăpânii lor ce sunt pacienți nedeclarați și netratați în ”Ospiciul numit România”, așa cum am etichetat și prezentat chiar eu arealul românesc într-o carte publicată cu 13 ani în urmă.
Din mediul politic, singurul care s-a prezentat ca fiind ”tăntălăul de serviciu” dezbătând subiectul a fost Dacian Cioloș, ce-a cerut închiderea România TV. Cererea lui nici nu merită analizată în mod serios, e ilegală și prostească, în schimb dacă ați cunoaște viața reală a lui Cioloș, deviațiile de comportament profesional, privat sau sexual, atunci poate unii dintre voi ați cere urgent scoaterea lui din politică. În urma acestui eveniment generat de moartea jurnalistei ne-am ales însă cu o mare dezvăluire (in)voluntară, legată de rețeaua ”paralelilor” din societatea românească, adică vectorii folosiți de șefii STATULUI PARALEL în operațiunile de manipulare sau mistificare a adevărului public. Ei sunt înșirați printre semnatarii apelului amatoristic și absurd contra România TV, inițiat de Libertatea (apropo de ospiciu și boli psihice, oare câți dintre membri echipajului Tolo&Company au curajul să meargă la un control psihiatric ”pe bune”?!). Aveți aici (APEL: A Semnat Colegiul Medicilor. Peste 2.000 De Redacții, Asociații Medicale, ONG-uri și Personalități Civice Protestează Față De Discursul Urii De La România TV, în Cazul Morții Ziaristei Iulia Marin | Libertatea) apelul și lista de site-uri și ONG-uri, jurnaliști, psihologi, psihiatrii, civici, ș.a., o să puteți avea în viitor o grilă corectă de considerare a demersurilor acestora, iar cei care vă pricepeți o să-i puteți încadra mai bine din punct de vedere profesional, moral sau … clinic.
