Legea salarizării care se pregătește la Ministerul Muncii ar urma să condiționeze drastic acordarea sporului de doctorat pentru angajații din domeniul bugetar. Una dintre prevederile introduse în proiectul legislativ este ca ordonatorii de credite să facă lunar evaluarea angajaților care au doctorat în domeniul în care își desfășoară activitatea, relatează Jurnalul.ro.
Nu există persoane calificate pentru a face această evaluare, iar până acum nu s-a făcut nici măcar o analiză, la Institutul Național de Statistică, pentru a se cunoaște procentul reprezentat de funcționarii cu doctorat, la nivel de țară. În plus, nu pot fi folosiți de instituții cei care au doctorate pentru a asigura formarea continuă a colegilor lor, ci doar lectorii unor firme care fac formare continuă de scurtă durată.
Nevoia de a elimina sporurile pentru doctorat a mers atât de departe, încât se elimină o dată prin plafonarea tuturor sporurilor la 20% din salariul de încadrare, iar pe de altă parte prin introducerea obligativității de a avea activitate în domeniu, cuantificabilă, pe care ar trebui să o analizeze ordonatorul de credite al instituției. Evaluarea va fi făcută de oameni care nu au, la rândul lor, doctorat în domeniile pe care le vor analiza, deși doar cercetarea științifică în domeniul de activitate ar fi singura care ar putea constitui justificare pentru activitatea legată de titlul de doctor, aceasta fiind evaluată în alt sistem, cel academic. Ceea ce pregătește acum Ministerul Muncii, ca evaluare a activității, nu are legătură nici cu cercetarea pe care ar putea să o facă angajații din sistemul bugetar, nici cu evaluarea din sistemul academic – singura valabilă, în acest caz.
„Din 2017 s-a început procesul de evaluare în instituții, dar nu în toate. De fapt, la noi nu se face evaluare, ci un fel de audit, iar pentru a evalua activitatea lunară a unui angajat care are doctorat, se va proceda la fel, însă activitatea ar trebui să fie în afara programului de lucru, în cazul funcționarilor publici. S-a creat o metodologie abia din 2018, dar nu se va putea folosi și pentru a evalua angajații din sistemul bugetar care au doctorate”, explică un funcționar public. Acesta mai spune că acum, prin PNRR, se pregătește un nou sistem de evaluare, la care vor participa și experți din Banca Mondială, dar nu se poate stabili exact o echipă de experți pentru fiecare domeniu de activitate în care angajații statului român și-au făcut doctoratul.
„Ceea ce lumea nu înțelege este faptul că în acest sistem al funcționarilor publici contează în primul rând cursurile de formare profesională continuă de 3 luni sau 6 luni, de scurtă durată, care sunt mai bine cotate decât doctoratele și sunt luate în considerare la avansarea pe post și la creșterea salariului, în detrimentul doctoratului”, mai spune sursa noastră. Cu alte cuvinte, formarea profesională continuă nu include și studiile doctorale sau postdoctorale, ci doar pe cele predate de niște lectori oarecare, angajați ai unor firme care primesc atestat de la Ministerul Muncii și care se fac în baza unei planificări, dar nu și pe baza unei evaluări corecte.
De exemplu, un angajat la stat care are doctorat în comunicare, a lucrat 30 de ani în același domeniu și are studii universitare și postuniversitare (licență, masterat și doctorat) în același domeniu, în loc să fie folosit ca expert pentru a-și forma propriii colegi, va fi trimis la alte cursuri de formare profesională continuă pe comunicare, predate de persoane cu un nivel inferior al studiilor și cu mai puțină experiență. „Ar trebui să se și bucure că e trimis la cursuri, pentru că înseamnă că e bine văzut în sistem și va avea beneficii la salariu. Cineva i-a vrut binele, dacă l-a trimis la acele cursuri, chiar dacă are doctorat în același domeniu. E aberant, dar așa este sistemul. Oricum el nu poate fi folosit ca trainer, la fel cum se face în corporații, pentru că nu permite legea să fii angajat la stat, pe un post, și să predai cursurile pentru colegi. Se consideră fraudă, inclusiv pentru că astfel aduci contribuții la propria imagine, chiar dacă activitatea nu ar fi plătită, pentru a nu se considera obținerea de venituri ilegală”, mai explică sursa. Cu alte cuvinte, funcționarul public nu-și poate pune în valoare studiile doctorale, deci nu are nicio șansă să mai primească sporul de doctorat, în noua legislație.
E mult mai eficient, din punctul de vedere al legiuitorului din România, ca evaluarea funcționarilor din sistem, dar și formarea continuă să fie făcute de persoane cu un nivel de calificare inferior celui pe care-l are persoana evaluată. O altă aberație a sistemului public este că uneori sunt evaluați evaluatorii profesioniști de persoane care nu au absolvit niciun curs de evaluator.
În general, programele universitare și postuniversitare nu reprezintă mare lucru în acest sistem. „Facultățile sunt desconsiderate, iar o persoană care a absolvit un program postuniversitar complex e declasată în fața uneia care vine cu o diplomă obținută în urma acreditării de către o firmă care organizează cursuri de scurtă durată. Aceste firme care fac formare profesională continuă sunt mai bine văzute decât universitățile și școlile doctorale, pentru că sunt acreditate de Ministerul Muncii. Nici măcar nu contează cine e lector”, mai explică sursa.
În Codul Administrativ este scris clar că studiile doctorale nu sunt studii conforme cu principiile pregătiri funcționarului public, iar ceea ce face un angajat pe cont propriu pentru formare profesională continuă nu se ia în considerare ca fiind parte din programul de formare pentru angajații la stat. Singurul avantaj a fost până acum sporul de doctorat, care se va elimina în cazul multor angajați, după introducerea noilor reguli.
Pe de altă parte, cursurile pe care le organizează niște firme, cu lectori care au un nivel mai scăzut de pregătire profesională și mai puțină experiență în domeniu, sunt luate în calcul și la majorările salariale. Doctoratul, nu. Iar cel care are doctorat poate fi învățat de cineva cu nivel inferior al studiilor, pentru că nici măcar nu există o evaluare care să arate că un expert chiar e expert în domeniul în care prestează munca la stat.
