Motto: „Teoria este atunci când știi tot și nimic nu funcționează. Practica este atunci când totul funcționează, dar nimeni nu știe de ce. Aici, noi am reunit teoria cu practica: nimic nu funcționează… și nimeni nu știe de ce!” – Albert Einstein.
Omul se naște bun, dar societatea îl corupe, afirma cândva filozoful și scriitorul elvețian Jean-Jacques Rousseau. Cu alte cuvinte, ființa umană dobândește la naștere valențe morale superioare, care se degradează în timp, prin contactul cu legile, instituțiile și… metehnele societății civile. Cam așa ar sta lucrurile (toute proportion gardée!) și cu Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 – 2024, intrată în vigoare la 1 iulie 2020 și rămasă doar pe hârtie.
Cu un motto generos, prin care șeful statului ne îndemna să mergem „Împreună, pentru o Românie sigură și prosperă, într-o lume marcată de noi provocări”, strategia a rămas doar un document peste care s-a așternut parcă prea repede praful uitării… Poate și pentru faptul că o politică de apărare națională trebuia să reflecte nu numai punctele de vedere ale guvernului de atunci și ale instituțiilor de forță ale statului, ci și pe cele ale unor categorii cât mai diversificate ale societății civile.
Este foarte adevărat că, de regulă, consultările publice consolidează legitimitatea procesului și aliniază mai bine politicile la adevăratele nevoi de securitate ale națiunii. În plus, extinderea consultării dincolo de reprezentanții aleși permite luarea în considerare a opiniilor grupurilor subreprezentate, cum ar fi femeile, minoritățile etnice, entitățile religioase…
Odată ce Strategia Națională de Apărare a Țării a fost formulată și aprobată, aceasta trebuia și implementată. Proces mult mai dificil, deoarece un document de o asemenea importanță nu oferă niciun fel de detalii cu privire la modul de transpunere în practică a obiectivelor asumate. Mai mult, era necesară revizuirea periodică a riscurilor/oportunităților, în lumina capacităților reale de răspuns și a celor mai recente evaluări ale amenințărilor. Și aici vorbim despre situația periculoasă generată de războiul din Ucraina, criza din Orientul Mijlociu sau focarele mocnite de instabilitate din Balcani.
Oricât de bune ar fi însă, strategiile nu sunt imuabile și, de aceea, trebuie revizuite/ajustate periodic sau de oricâte ori este nevoie. Și asta pentru că dinamica dezvoltărilor internaționale sau apariția unor crize impun anumite poziționări, în care autoritățile statului să reacționeze prompt și, mai ales, cu același mesaj, dacă doresc să-și protejeze interesele.
Responsabilii cu reactualizarea Strategiei au fost nominalizați chiar în documentul din iulie 2020. Acolo unde se precizează că, în procesul de optimizare a securității României, vor fi angrenați „oameni politici competenți, dedicați și responsabili, care vor asigura conducerea strategică necesară unei sinergii a eforturilor comune și individuale” (art. 21). Fără a fi malițioși și trecând peste formularea prețioasă a articolului invocat mai sus, putem presupune doar că aceștia fac parte din așa-zisul Grup de Reflecție Strategică (GRS), coordonat de către generalul (rtr) Ioan Oprișor, șeful Departamentului Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale, constituit ”în vederea analizării, evaluării și interpretărilor dinamicii și schimbărilor din mediul internațional și oferirii de expertiză integrată Președintelui României” (Art. 191). Culmea este însă că nimeni nu a auzit de existența unei asemenea structuri! A fost creată, sau nu? În ce componență? Care îi sunt atribuțiile specifice și ce a realizat până acum?
Un eșec nepermis și cu posibile consecințe imprevizibile în planul garantării siguranței cetățeanului, mai ales în condițiile actualei situații internaționale tensionate, îl constituie tărăgănarea adoptării pachetului de legi privind securitatea națională, privând astfel instituțiile naționale responsabile de instrumentele necesare gestionării eficiente a noilor provocări cu care se confruntă România pe plan intern și internațional.
Anunțată cu surle și trâmbițe în vara anului 2022 de fostul premier Nicolae Ciucă și de Vasile Dîncu, la acea vreme ministrul Apărării, strategia mult așteptată de Parlament a ajuns în… stradă! Cele 10 proiecte de lege, scăpate (intenționat sau involuntar) către presă au provocat reacții neașteptat de dure din partea societății civile, președintele Iohannis declarând ulterior că documentele respective prezintă doar „niște drafturi care nu sunt destinate publicului”. Și ”drafturi” au rămas și până în zilele noastre, așteptând schimbarea gărzii la Palatul Cotroceni.
Parte inseparabilă a Strategiei Naționale de Apărare, politica externă este, fără îndoială, una a intereselor… Pentru că, așa după cum afirma lordul Palmerston, fost prim-ministru al Angliei, o țară „nu are prieteni sau aliați permanenți, ci doar interese permanente!”. Iar din acestea derivă diferite substrategii geografice și tematice, tehnica respectivă fiind cunoscută sub numele de „cascada politicii externe strategice”, cu o contribuție esențială la coerența demersurilor internaționale ale unei țări. Iar aici, substanța și forța mesajului unitar sunt elemente primordiale.
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020 – 2024 ne reamintește cu obstinație că ”România beneficiază astăzi și de avantajul oferit de poziția sa geostrategică și de elementele care țin de profilul și de rolul în plan regional, european sau internațional” (Art. 39), apreciind necesară valorificarea eficientă a oportunităților derivate din acestea.
Totodată, din perspectiva politicii externe, România trebuia să urmărească și ”consolidarea profilului său de jucător internațional relevant, racordat principiilor și valorilor euro-atlantice – corespunzător nivelului de ambiție asumat la nivel politic și capacității de dezvoltare economică” (Art. 62).
Recitind paragrafele de mai sus, mă întreb și vă întreb: de ce au mai fost scrise? Ne îmbătăm cu apă rece! Cum a fost valorificat avantajul poziției geostrategice a României, care mai mult ne dă de furcă, decât să ne aducă beneficii? Cum s-a reflectat acesta în bunăstarea și siguranța populației? Cum ne-am consolidat rolul de ”actor internațional relevant” (Sic! Păi ca să îl consolidezi, trebuie mai întâi să îl fi dobândit!).
Sunt doar câteva întrebări de bun simț, pe care contribuabilul român, cocoșat de taxe și impozite, le adresează chiriașilor de la Palatele Cotroceni și Victoria. Și tot simplul cetățean i-ar putea întreba pe decidenți: unde sunt rezultatele operaționalizării proiectului ”România educată”? Unele care să contribuie, printre altele, „la reducerea fenomenului de brain drain concomitent cu implementarea unor programe de atragere de talent internațional”? Citește mai departe pe asi-romania.ro
