Iranul organizează alegeri prezidențiale anticipate în această săptămână, cu un electorat înfuriat de corupția guvernamentală și cu un vot manipulat de un regim îngrozit de schimbare. Pentru a-și acoperi eșecurile evidente, conducerea politică are de ales: reformă profundă sau participare sporită la un război care se extinde în Orientul Mijlociu, scrie analistul Roger Boyes într-un editorial din The Times.
Redăm articolul.
Până în prezent, Iranul și-a folosit legiunile de acoliți – Hamas în Gaza, Hezbollah în Liban și Houthi în Yemen – pentru a presa Israelul și Occidentul. Participarea directă a armatei iraniene sau a Gărzii Revoluționare este limitată la consiliere tactică, arme și instruire, deoarece regimul este suficient de sensibil pentru a ști că o desfășurare masivă a tinerilor săi ar putea arunca țara în furia revoluționarilor.
Rapperul Toomaj Salehi, în cântecul său Battlefield, a numit generația sa de protestatari „luptătorii care răcnesc”. Aflat acum în închisoare, bătut crunt, el este acuzat de „corupție pe Pământ”.
Regimul se confruntă cu un moment existențial. Sinistrul său Consiliu al Gardienilor a eliminat toți reformatorii serioși ca potențiali succesori ai lui Ebrahim Raisi, care a murit într-un accident de elicopter oarecum misterios luna trecută.
Un moderat, chirurgul Masoud Pezeshkian, în vârstă de 69 de ani, cu maniere blânde, a ajuns pe lista finală de selecție, dar acest lucru este considerat o manevră a regimului pentru a crește participarea la vot într-o țară care și-a pierdut încrederea în orice parte a clasei politice.
Cei doi favoriți sunt partizanii liniei dure: fostul șef al Gardienilor Revoluției, Mohammad Bagher Ghalibaf, care, în calitate de securist, ar putea fi omul necesar pentru a ghida regimul prin turbulențele populare, și Saeed Jalili, care a fost negociatorul nuclear șef. Acesta a obstrucționat Occidentul în timpul discuțiilor, în timp ce Iranul își continua în secret programul de înarmare nucleară.
Jalili este cea mai interesantă alegere. Iranul se îndreaptă din ce în ce mai rapid către producția în masă de uraniu de calitate militară și oricare ar fi scopul acestei creșteri – de a convinge o a doua administrație Biden să revină la un acord de reducere a sancțiunilor nucleare, de a juca la cacealma în fața unei noi președinții Trump sau de a crea o forță de descurajare în cazul în care Israelul începe să lovească puternic Hezbollah – Jalili ar înțelege cel puțin cum să integreze în mod credibil un dispozitiv nuclear gata de luptă în politica externă a țării.
Luna aceasta, Iranul a recunoscut în fața organismului de supraveghere nucleară, AIEA, că instalează noi centrifuge de îmbogățire a uraniului. Conform calculelor Institutului pentru Știință și Securitate Internațională, cu sediul la Washington, o parte din stocurile declarate în situl subteran Fordow ar putea fi îmbogățite în zece zile pentru a obține 92 de kilograme de uraniu militar. Este suficient pentru a fabrica trei bombe nucleare. Alte stocuri de la Fordow ar putea fi îmbogățite în două luni. Cu alte cuvinte, Teheranul se îndreaptă cu viteză spre „evadare”. Aceasta nu înseamnă utilizarea automată a bombei nucleare, dar aduce o explozie țintită în cadrul geopoliticii.
Jalili și fatwa nucleară
Complotul s-ar putea desfășura astfel. Jalili devine președinte, probabil după un al doilea tur de scrutin. Președintele Jalili ar putea exercita presiuni asupra liderului suprem, Ali Khamenei, aflat în stare gravă, pentru a relaxa fatwa care interzice producerea și utilizarea armelor nucleare.
Armele nucleare au fost declarate pentru prima dată contrare învățăturilor islamice de către ayatollahul Ruhollah Khomeini, o poziție întărită de utilizarea armelor chimice de către Saddam Hussein în războiul de opt ani al Irakului împotriva Iranului. Khamenei ar fi declarat ulterior o „fatwa orală” împotriva utilizării armelor nucleare. Acum este bolnav și ar putea încerca să predea puterea unuia dintre fiii săi. Jalili ar putea avea puterea de convingere necesară pentru a-l determina pe ayatollah să ridice sau să modifice fatwa sa. Clericii șiiți au modificat în trecut astfel de interdicții.
O procedură similară ar putea fi aplicată dacă liderul suprem ar fi convins că însăși existența Republicii Islamice este în pericol. În 2021, ministrul de informații de la acea vreme, Mahmoud Alavi, a pus la îndoială interdicția nucleară autoimpusă: „O pisică încolțită se poate comporta diferit de o pisică care este liberă”. Cu alte cuvinte, nivelul de amenințare perceput relativizează o fatwa nucleară. Regimul actual dă semne că se comportă ca o pisică încolțită.
Savantul Emanuele Ottolenghi a comparat situația cu un om care vizitează ani de zile un magazin de biciclete în fiecare weekend, întorcându-se acasă cu o piesă sau alta. Într-o zi, își invită vecinul în subsolul său, unde se află zeci de biciclete în diferite stadii de reparație. „Ai de gând să construiești biciclete?”, întreabă vecinul. „Nu știu”, răspunde el. „Nu m-am hotărât încă”. Îl credem, se întreabă Ottolenghi? Credeți Iranul, care a petrecut zeci de ani asamblând componentele unui program militar nuclear?
În Iran apare un alt tip de conducere. Aceasta ar putea fi mai deschisă la riscuri dacă va ajunge să creadă că poate paraliza Israelul fără repercusiuni grave din partea Statelor Unite. Zilele în care Occidentul putea cumpăra elita tehnocrată din Teheran sau, cel puțin, încuraja îmbogățirea acesteia au apus.
Noua conducere va fi, probabil, o combinație fățișă de durități ale Gardienilor Revoluției, profesioniști ai poliției de stat care cred că fac parte din zeitgeistul autocratic și beneficiari finali ai slăbirii SUA și Occidentului.
Bomba, atunci când va fi produsă, ar putea fi doar un simbol al statutului, o modalitate de a menține Israelul și Arabia Saudită într-o stare de tensiune. Sau ar putea ajunge în mâinile uneia dintre legiunile de acoliți ale Iranului. Nimeni nu știe.
Dar un lucru este clar: săptămână de săptămână, regiunea devine tot mai periculoasă. Regimul iranian vede cum campania din Gaza îi radicalizează pe musulmani, atât pe sunniți, cât și pe șiiți. Simte că Hezbollah, linia sa de încredere de ultimă instanță, s-ar putea să nu poată rezista acțiunilor israeliene. Un moment periculos.
The post The Times: Noul președinte al Iranului va schimba strategia nucleară. Ar putea fi ridicată fatwa? appeared first on tvrinfo.ro.
