În fiecare an, „Ziua Aviației” ne oferă prilejul de a readuce în atenția concetățenilor faptele unor eroi ai aerului care, după ce și-au făcut datoria față de țară, s-au retras discret în văzduhul fericirii veșnice. Lista celor care s-au jertfit pentru acest pământ este dureros de lungă. Din păcate pentru ei, au prins vremuri grele, când țara captivă într-un conflict mondial devastator a fost nevoită să lupte cu ardoare pentru libertatea poporului și pentru apărarea integrității teritoriale.
Majoritatea eroilor noștri au murit pe câmpurile de bătălie, dar au fost și cazuri în care, după ce și-au încheiat misiunea patriotică, au murit în mod nedrept și revoltător în penitenciarele comuniste sau pur și simplu uciși de conaționalii lor. Este și cazul comandorului aviator Ion Dicescu, un luptător neînfricat pentru apărarea țării, dar care, în loc de recunoștință din partea statului pentru faptele sale de vitejie, a fost ucis de organele de represiune ale unui regim de tristă amintire.
Cu adâncă tristețe constatăm că, în trecutul poporului nostru, se află și momente revoltătoare pe care, astăzi, le-am dori stârpite. Fapte care ne obligă să lăsăm privirea în pământ, atunci când constatăm că suntem de aceeași viță cu cei care le-au comis. Pentru generațiile tinere, care au aflat doar din lectură despre ororile comunismului, pare de necrezut că au existat români care au torturat și ucis alți români. Și totuși, istoria neamului cosemnează și asemenea atrocități…
Ion Dicescu, cunoscut și sub numele de Vania Dicescu, s-a născut în Republica Moldova, la Chișinău. Data nașterii este controversată. În unele documente apare 21 aprilie 1910, însă dintr-o fișă matricolă aparținând acestuia aflăm că s-a născut pe 2 septembrie 1909.
Românul nostru a fost ademenit de mirajul zborului încă din copilărie, motiv pentru care, după absolvirea studiilor liceale, se înscrie la Școala Militară de Aeronautică din București. Este un elev conștiincios. Iubește cartea, uniforma și disciplina militară. Parcursul său școlar îl trece prin gradele inferioare de caporal și sergent, pentru ca la absolvire, în ziua de 2 iulie 1932, să primească gradul de sublocotenent.
Primul său loc de muncă a fost la Flotila Aviației de Gardă de la Cluj. Nu stă decât un an, pentru că, la 1 mai 1933, este transferat la Școala de Pilotaj de la Tecuci. Din 21 iunie 1936 este detașat la Buzău, la Școala de Perfecționare, unde pentru priceperea sa este avansat la gradul de locotenent. De la Buzău este trimis în capitală la Flotila 1 Vânătoare. După un timp este recrutat – 1 octombrie 1938 – în Escadrila 5 Vânătoare, pentru ca în final să ajungă la Flotila 2 Vânătoare.
Declanșarea pe continent a Primului Război Mondial a pus armata română într-o stare de alertă continuă. La un moment dat conflagrația mondială a cuprins și teritoriul patriei noastre. Intrarea în război a României a însemnat pentru aviatorul Ion Dicescu și participarea în misiuni de luptă. Când conducătorul statului de la acea vreme, generalul Ion Antonescu, a dat celebrul ordin: „Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!”, Ion Dicescu a făcut-o pe calea aerului participând la bătăliile pentru eliberarea Basarabiei. Era comandatul Escadrilei 112 Legătură.
În toamna anului 1941 revine în țară, pentru ca în anul următor să fie trimis din nou pe frontul din Răsărit. Participă la numeroase misiuni de luptă, inclusiv la celebra bătălie de la Cotul Donului. Revine în țară pe 16 aprilie 1943, iar peste două luni i se încredințează comanda Escadrilei 14 Observare. Execută mai multe misiuni de noapte în zona orașului Turda alături de camarazii din Flotila 2 Informare. Excelentele sale calități îl ajută să-și îndeplinească misiunile cu succes, fiind lăudat de superiorii săi și citat pe Corpul Aeronautic pentru meritele sale.
După ce armata țării noastre a trecut de partea Aliaților, în urma arestării mareșalului Ion Antonescu, la 23 august 1944, comandorul Ion Dicescu a fost mutat la Corpul Aerian Român de unde a fost trimis pe frontul din Vest ca ofițer de legătură pe lângă Corpul Aerian al Armatei a 40-a Sovietică. Copilărind în Basarabia aviatorul știa limba rusă. Modul în care și-a îndeplinit atribuțiile a dus la creșterea încrederii între cele două țări și la executarea în comun a unor acțiuni, care au condus în cele din urmă la înfrângerea Germaniei naziste.
Întors de pe front Ion Dicescu este numit comandantul grupului de antrenament al Flotilei a 6-a Informații. Și în această calitate dovedește că este un instructor de zbor priceput, contribuind prin cunoștințele și abilitățile sale practice la formarea de noi piloți militari. În anul 1945 este decorat de regele Mihai I, pentru faptele sale de vitejie. Cu toate acestea, din motive necunoscute, este epurat din armată și trecut în rezervă. Se retrage la Turda unde avea domiciliul și se angajează la Fabrica de Ciment din localitate.
La 24 martie 1948 este arestat de organele de securitate sub pretextul că în locuința sa a fost descoperită o armă de vânătoare, semn că acesta pregătea o rebeliune împotriva noii orânduiri socialiste. În primii ani de comunism în țară au existat mai multe grupuri de rezistență, care se opuneau colectivizării și naționalizării mijloacelor de producție. Modul în care Partidul Comunist, ajutat de conducătorii de la Moscova, a falsificat alegerile democratice și a acaparat puterea în țară, a dus la mai multe proteste și la diferite manifestări de împotrivire.
Nu departe de Turda, în Munții Apuseni, exista un grup de rezistență anticomunist „Frontul Apărării Naționale – Corpul de Haiduci” condus de maiorul Nicolae Dabija. Acuzația formulată la adresa comandorului Ion Dicescu de către autoritățile statului menționa infracțiunea de complot și colaborare cu oponenții regimului retrași în munți. Prin sentința Tribunalului Militar București nr. 2159/1948 este condamnat la zece ani de temniță grea și trimis pentru executarea pedepsei în Colonia „Peninsula” din localitatea Valea Neagră, județul Constanța.
De acolo este mutat succesiv în mai multe locuri de detenție, precum: Văcărești, Jilava, Aiud, Lugoj și Gherla. Iese din închisoare la 21 martie 1956, după ce pedeapsa inițială i-a fost redusă la opt ani. Arăta jalnic. Chinurile prin care a trecut în pușcăriile comuniste sunt greu de descris. În contul celor doi ani reduși din pedeapsă primește domiciliu forțat într-un sat de lângă orașul Vișeul de Sus.
Milițienii îl supravegheau îndeaproape. Într-o zi au tăbărât peste el în curte și l-au bătut crunt. În urma loviturilor încasate Ion Dicescu și-a dat ultima suflare. La această scenă macabră a asistat și fiica acestuia în vârstă de nouă ani…
Mormântul acestui erou aviator se află în Cimitirul Central din municipiul Cluj-Napoca. Alături de el se odihnește fratele Scarlat Dicescu, pilot și el al Forțelor Regale din „Escadrila Bugului”, decedat în condiții misterioase. Din înaltul cerului sufletele lor veghează ca, în spațiul aerian al țării, să nu pătrundă vreun inamic. De „Ziua Aviației Române” ne închinăm cu pioșenie în fața tuturor piloților eroi. Le suntem recunoscători pentru devotamentul lor față de poporul român și pentru faptele de vitejie în apărarea pământului strămoșesc. Îi asigurăm că nu-i vom uita niciodată și că în inima acestui neam un loc aparte este rezervat Escadrilei Îngerilor…
