Intelectuali influenți analizează, pentru Project Syndicate, discursul și politicile propuse de Kamala Harris și Donald Trump în campania pentru alegerile prezidențiale din SUA. Laureatul cu Nobel Joseph E. Stiglitz analizează promisiunile celor doi candidați prin prisma valorii de libertate și concluzionează că „Harris propune sporirea libertăților indivizilor, în timp ce Trump le reduce”.
Cursa pentru Casa Albă este tot mai strânsă, iar Kamala Harris și Donald Trump aleargă umăr la umăr. Când vine vorba despre situația economiei, una dintre temele principale ale campaniei, Harris a reușit să reducă decalajul în discurs față de contracandidatul ei, însă Trump se bucură în continuare de un ușor avantaj, potrivit Project Syndicate.
Un avantaj pe care Trump nu îl merită, este de părere economistul american Nouriel Roubini, de la Universitatea din New York. Propunerile lui Trump „riscă să sporească inflația, să reducă creșterea economică – prin tarifele vamale, deprecierea dolarului și restricțiile aplicate imigranților – și să arunce în aer bugetul”. Până în prezent, „piețele nu au cântărit pagubele pe care Trump le-ar cauza economiei”.
Pentru laureatul cu Nobel Joseph E. Stiglitz, diferența fundamentală dintre cei doi candidați se reduce la libertate. „Asupra fiecărei teme importante din campanie” – de la autonomia femeilor asupra propriilor corpuri, la droguri și prețurile locuințelor – „Harris propune sporirea libertăților indivizilor, în timp ce Trump le reduce”. Programul electoral al lui Harris este centrat pe ajutarea americanilor de rând și se află la ani-lumină de propunerea lui Trump de reducere a taxelor pentru bogați („trickle down economics”, concept care presupune că ajutarea celor bogați îi va face să investească mai mult, cee ace va influența pozitiv economia, n.r.).
„Este timpul ca americanii progresiști să revendice agenda libertății de la libertarieni și dreapta, mai ales acum, când dreapta înseamnă opusul. Progresiștii sunt cei care susțin acum libertățile. (…) Trump este dovada vie că dreapta repudiază libertatea. Din fericire, Harris ne arată ce se întâmplă când progresiștii îmbrățișează această valoare cu adevărat americană”, scrie Stiglitz.
Departe de a visa la o Americă liberă și prosperă, Trump a demonstrat că n-ar fi altceva decât „un dictator dornic să domnească peste o societate slabă, divizată și paranoică”, este de părere Nina L. Krushcheva (Hrușciova), profesoară de relații internaționale la New School, în New York. Este grăitoare în acest sens propunerea sa de a organiza „cea mai mare deportare în masa din istoria Americii”, o „politică de teroare”, din care imigranții fără acte ar fi doar primii care ar suferi.
„Discuțiile despre politicile anti-imigranți ale lui Trump se concentrează cel mai mult pe impactul economic. Potrivit Bloomberg, expulzarea imigranților ar costa economia Americii circa 4,7 triloane de dolari în următorii zece ani. Cine va culege recoltele din California? Cine va spăla cearșafurile din camerele de hotel și podelele spitalelor? Cine va îngropa morții și va avea grijă de cimitire? Politica lui Trump va duce la umflarea prețurilor la alimente și alte bunuri de bază. (…)
Dar costurile economice ale deportării nu sunt nimic pe lângă impactul asupra sufletului Americii. Când m-am mutat în SUA, acum aproape 35 de ani, m-am gândit că voi putea lăsa în spate experiențele din Uniunea Sovietică. Astăzi, aud în discursul lui Trump cuvintele lui amenințătoare despre „inamicii din țară” și îmi răsună în urechi ecouri familiare: un dictator periculos, dornic să domnească peste o societate slabă, divizată și paranoică. Ce se va întâmpla dacă bătăile cu pumnul în ușă, în toiul nopții, din patria mea, din cea mai neagră perioadă a terorii staliniste, devine parte a vieții americane? Își vor întoarce americanii privirea de la taberele cu imigranți așteptând deportarea?”, se întreabă Nina Hrușciova.
De aceea, Edoardo Campanella, de la Harvard Kennedy School, este de părere că un alt mandat pentru Trump ar „intensifica” lupta de decenii a unei părți a societății, care urmărește să „reinstaureze vechea ierarhie politică și rasială”. Chiar dacă Trump va pierde, „trendurile demografice, un Partid Republican trumpizat și o majoritate constituțională în favoarea acestui trend” vor face ca democrația americană să fie „extrem de disfuncțională în anii ce vor urma”.
S-ar putea ca victoria Kamalei Harris să nu pună capăt crizei democratice în care se află America, dar Tom Ginsburg și Aziz Huq, de la Universitatea din Chicago, arată că ar împiedica și mai multe atacuri asupra instituțiilor, pe care autocrații le „încalecă” atunci când reușesc să ajungă în fruntea statului pentru a doua oară. Dacă ne uităm la exemplele Ungariei, Indiei și Poloniei, o a doua administrație Trump va fi „nemiloasă și eficientă” în „exercitarea și păstrarea puterii”.
De altfel, chiar dacă ar pierde, analiștii se așteaptă ca Trump să gestioneze înfrângerea ca un autocrat: refuzând să o accepte. John Mark Hansen, profesor de științe politice la Universitatea din Chicago, observă că Trump și-a revitalizat discursul potrivit căruia alegerile din 2020 au fost falsificate și că el, nu Joe Biden, a fost adevărat câștigător al Casei Albe. Scopul lui Trump este „să-și ascundă propriul abuz”, să-și intimideze oponenții, „amenințându-i că îi va urmări în justiție” și să-și „mituiască susținătorii care dețin poziții în procesul electoral pentru a comite fraude” în numele său.
Dacă Trump este o asemenea amenințare pentru economia, societatea și democrația americană, de ce se bucură de o asemenea susținere? Reed Galen, co-fondator al The Lincoln Project și președinte al JoinThe Union.us, arată spre mașinăria media care „a invadat” sufrageriile americanilor cu „propaganda de extremă dreapta”. Chiar dacă Harris va câștiga, acest „monstru media” va deveni „și mai vocal, și mai urât și mai mare” – și va fi nevoie ca americanii să „muncească din greu” pentru a se asigura „că nu ne vom regăsi în această situație și în 2028”.
The post Harrris vs. Trump. Ce pierde și ce câștigă America pe mâna fiecărui candidat appeared first on tvrinfo.ro.
