Un pleonasm documentat pe statistici: lumea se globalizează (în sensul că devine mai lume, mai ca lumea) cu repeziciune. Mai mult de jumătate din omenire e conectată la Internet. O spune o agenție specializată a ONU. 3,9 miliarde de pământeni , adică 51 la sută din populația globului, vor avea acces la Internet până la sfârșitul anului. Și 96 la sută dintre acești utilizatori comunică și prin telefon mobil.
Progresul în materie cel mai spectaculos îl cunoaște Africa, partea de lume tradițional cea mai urgisită secole și milenii de-a rândul. Celebra “supă africană” s-a electronizat (chiar dacă, prin comparație cu alte continente, Africa rămâne încă ultima). Mai mult Internet înseamnă nu doar mai multă comunicare și informare, dar și acces mai lesnicios la sănătate și educație. Africa intră cu pași tot mai grăbiți în rândul lumii dezvoltate și poate că, între altele, aici este de sperat că se va afla și una dintre soluțiile prin care se va încetini propensiunea locuitorilor ei de a emigra unde văd (sau nu) cu ochii în căutarea unei vieți mai omenesti. E drept că deocamdată cel puțin noile tehnologii sunt mult mai scumpe și mai greu accesibile pentru africani, iar legăturile sunt încă lente. E greu de pătruns cu Internetul în zonele rurale izolate sau în periferiile aglomerărilor urbane sărace ale continentului, iar autoritățile nu prea par dispuse să suporte cheltuielile pe care le presupun extinderea rețelelor. Dar procesul e în curs.
Noul tip de interconectare între oameni, colectivități, societăți, națiuni, va avea efecte sociale, dar și geopolitice cu consecințe greu previzibile și lumea trebuie să fie pregătită să facă față noii sfidari. De remarcat că mai interesată în procesul de interconectare globală este lumea afacerilor decât autoritățile statelor. Multinaționalele vor mai marca un punct în competiția lor globală cu statele. E tot mai greu de prevăzut cum va arată lumea viitoare. Subiect deosebit de pasionant, dar mai ales preocupant.
Oricum, omenirea, chiar mai interconectată fiind, tot divizată va rămâne. Fostul PDG al Google, Erich Schmidt susține că în 10-15 ani Internetul mondial va fi divizat în două mari platforme: una americană, cealaltă chineză. Iar economistul Tyler Cowen afirmă chiar că vor apărea mai multe sub-Interneturi, cu reglementări diferite și acces limitat între ele. Cert este că RP Chineză da o importantă covârșitoare extinderii globale a propriei rețele Internet, iar proiectul mondial “O Centura, Un Drum” are nevoie de o asemenea pârghie pe care o va extinde și consolida. De aici, și previzibilele reașezări (dacă nu chiar răsturnări) geopolitice. Avea dreptate un istoric american contemporan când spunea că trăim în cea mai interesantă clipă din istoria umanității. Deocamdată. Căci lumea de mâine promite să fie și mai interesantă.
Ironia soartei e că printre codașii în înțelegerea și utilizarea noilor tehnologii sunt cei ce conduc direct, prin vot democratic sau nu, statele lumii. Institutul francez Montaigne aprecia că 72 la sută din “reprezentanții poporului” n-au habar de Internet, 13 la sută sunt amatori, 10 la sută cunoscători și doar 5 la sută experți. “It’s the Technology, stupid!”, că să-l parafrazăm pe fostul consilier prezidențial american James Carville, care complimenta astfel Economia.
Un răspuns
Am avut si 286, 386, 486 dar am avut si acel 486 „smecher” numit Pentium, cu componente Western Diggital si toate cele care au urmat, am invatat singur si am evoluat, am participat la aceasta revolutie si i-am inteles toate plusurile si tarele.
Pare insa ca nu am inteles nimic sau se pare ca esenta articolului are legatura doar cu comunicarea, indiferent de subiect si de valoarea analizei, indiferent de individ si de valoarea lui, indiferent de epoca si cantecele sau „huliturile” ei, in continuare se pare ca nu am inteles nimic.
Comunicarea (in esenta ei) poate fi utila pentru crearea unor punti de dialog si care au un interes intr-o relatie unica, pluri-dimensionala sau ca ocupatie – intentie (in sine) si doar ea dar nu ca motiv.
Comunicarea nu poate fi insa (cum spuneam, motiv) intru crearea unui mod de viata.
Daca vorbiti (comunicati) incontinuu, (tocind cele maximum 100 de cuvinte), cand mai aveti timp sa cititi, sa va documentati, sa analizati, sa diseminati, sa trage-ti concluzii si sa retineti ceva ?
„Internauti din toate tarile, unitiva”.
Qui prodest?
Tinerii de astazi nu mai reprezinta „lumpen-proletariatul” din epoca „luminilor”, ei nu mai vor „munca si un trai decent”, ei sunt doar o extesie a nesimtirii acceptate a democratiei, au mijloace de comunicare cu mult deasupra celor „din gura-n gura”, comunicarea digitala fiind mod de a fi si „tot existential”, el (oarecum nesesizat de Isus), ei (desupra logicii, bunului simt, deasupra Cantarii Cantarilor), cred ca au nevoie de inca o invatatura.
Si daca da, cui?
Traiesc in mijlocul lor si inteleg (in primul rand) ca acesti indivizi nu mai inteleg nimic. Deasupra intelegerii este comunicarea, cu rost, fara rost, nici nu mai conteaza, doar sa spui ceva, verbum.
La inceput a fost cuvantul. Si cuvantul era la Dumnezeu.
Dar o revolutie prin „cuvant” nu poate fi realizata decat intr-o serata „vorbita”, si fara legatura cu „internauti”, cu minte multa dar fara „cuvantul lui Dumnezeu”.
Haideti, pret de 30 de secunde sa ne gandim la resetare. Razboi. Nu mai exista Internet. Cum arata gandit si scris articolul dvs ?