Scriam că a venit primăvara şi, calendaristic, soarele se apropie tot mai mult de Planeta Pământ curios şi el ca să vadă ce s-a mai întâmplat în acest colţ de Univers populat cu fiinţe vii şi raţionale. Îmi amiteam că Papa Francisc a fost singur în Piața Sfântul Petru din Roma, când s-a rugat şi a rostit binecuvântatea Urbi et Orbi – către cetate și către lume, impresionând omenirea cu silueta lui fragilă scaldată de ploaia care părea fără de sfârşit. Ploaia care aduce belşug… Creştinii ortodocşi au primit lumina venită de la Ierulasim la porţi, Patriarhul Daniel şi preoţii au oficiat în bisericile goale. Soprana Angela Gheorghiu a cântat cu o voce de înger: „Hristos a înviat din morţi/ cu moartea pe moarte călcând”. Tăcere şi reculegere, lacrimi picurate din ochii creştinilor alături de ceara topită a lumânarilor. Îmi puneam şi continui să îmi pun întrebarea, ce fac artiştii ? cum îşi petrec zilele, ce amintiri luminoase îi ajută să treacă mai departe, spre viitorul pe care continuăm să-l aştepăm, cu toţii, cu încrâncenată speranţă. Îndrăznim să credem că va fi mai bun, că noi vom fi mai înţelepţi şi am înţeles lecţia aspră despre viaţă şi moarte pe care am primit-o, fără nici un avertisment şi noi, alături sau, împreună cu întreaga omenire. A sosit luna mai şi ne trăim prezentul nostru cel de toate zilele, deocamdată „cu mască” iar astăzi vorbim, de la distanţa regulamentară, cu Mihai Pânzaru Pim caricaturistul care a păstrat regulile carantinei în apartamentul lui sucevean, pentru că:
– La atelier nici vorbă, că nu acolo este domiciliul. Stau şi cuget la ce-am avut şi spre ce nu mă mai pot mişca, îndrepta, acţiona liber.Toamna trecută, chiar din primăvară/vară, am participat la întâmplări cultural-artistice de toată frumuseţea şi ţinută, rafinate, eu, realizând, atunci şi acolo, sesiuni de portrete. La Râmnicu Vâlcea la „Rotonda plopilor aprinşi”, la Sinaia la „Ecofest 2019”, la Timişoara la „Săptâmâna artelor”, la Gura Humorului la „Hazoon Politikon”, din programul circuitului naţional „Mihai Pânzaru-PIM /50 de ani de la debutul artistic”, la Suceviţa, tabăra de pictură şi grafică „Lumina Nordului” la Suceava, simpozionul „AmbasaDor de Bucovina „Tabăra de pictură şi grafică de la Mălini”, la „Festivalul medieval din Cetatea de Scaun a Sucevei”. Eram în perioada Covid 19 Ante Portas…
– Înainte să îmi răspundă la întrebarea care, ne-ar fi lămurit despre cum îşi petrece restul timpului, rămas din cele 24 de ore cât are ziua calendaristică, caricaturistul PIM declară că e mai meşter la desenat, a şi demonstrat acest lucru în peste jumătate de secol de creaţie, decât la scris! Dar e vorbăreţ, convingător în argumentaţie, are „podul plin” cu un noian de planuri, listate mereu la timpul prezent, împletit cu viitorul apropiat. Clipele de zăgaz sunt rezervate pescuitui pe lacul Lipoveni sau pe râul Suceava. Pescuitul este, după cum mărturiseşte, de data aceasta pe un ton foarte serios „Hobiul meu definitoriu!” Caricaturistul Pim într-un tablou frumos, aerist, muncă şi voie bună…
– Şi deodată, ca un trăznet, vestea că nora mea trebuie operată de urgenţă la plămâni. Cancer! Preţul fumatului, era în august 2019. Sub acest cer cu nori negri de îngrijorare, printre care mai răzbăteau, când şi când, raze de bucurie, ne vedeam, fiecare, de cursul vieţii…
– A urmat acelaşi program dens şi intens, fapte obişnuite în agenda de lucru a maestrului Mihai Pânzaru PIM! – prezent la întâniri, în calitate de profesor de grafică, la programul „Taberei de meşteşuguri, literatură şi artă plastică pentru elevi români din Regiunea Cernăuţi”, activitate jurnalistică, (două ore live tv săptămânal la „IntermediaTV-SV”, emisiune zilnică radiofonică de 5 minute la „Radio Impact FM Regional Iaşi”, 7 desene/caricaturi la două săptămânale – unul judeţean şi altul naţional), precum şi programul de atelier-grafică şi pictură, ilustraţie de carte (cea mai recentă „Magnolii şi crini imperiali” de Gheorghe Mihail, poet craiovean) şi, funcţie de vremea propice, escapade pescăreşti (fider, plută, blinker – pentru cunoscători). La Brăila şi la Tulcea, ca director artistic, la Festivalul internaţional ”Europoezia”.
– Sunt însemnări din perioada Covid 19 Ante Portas… Luna lui mărţişor a pus brusc, în balanţa vieţii noastre, obligativitatea convieţuiri restrictive ( situaţie de urgenţă naţională, ordonanţe militare, carantină suceveană) cu parşivul nou coronavirus! Rămân la părerea lui Eminescu:”toate-s vechi şi nouă-s toate”… Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea adevărată, care ilustrează grăitor derularea, la această etate (plus 65, dar de fapt minus 80!), a spiralei ascendente a vieţii, cu repetabilitatea pasului de un an şi cu întinderea pe care doar bunul Dumnezeu o cunoaşte. *O privire spre viitorul îndepărtat ( orizont de aşteptare peste 2 ani), din perspectiva viitorului anterior, musai trebuie să respecte formula sociologică L+M=P ( L-lex, M-meritocraţie, P-progres).
Detaliind şi coroborând categoriile de analizat, rezultă cu necesitate şi suficienţă respectarea absolută a legii (Dura lex…, Constituţia cu ale ei 6% din PIB pentru Educaţie, Sănătatea Mediul, Resursele-umane şi materiale, Asigurările sociale, Armata, Biserica, etc.) reforma morală a Politicii, cu cortegiul ei administrativ anchilozat, dezvoltarea sentimentului tonic de a fi popor (nu populaţie!) între popoarele lumii şi, mai ales, reforma economică în stare să dezvolte clasa de mijloc, puternică, liberă, pe soartă stăpână, osatura obligatorie a oricărei societăţi echilibrate (în prezent, România este alcătuită pe structura bipolară, în care la un pol se găsesc 5% indivizi extrem de bogaţi, iar la celălalt 95%, cu resurse doar de subzistenţă). Meritocraţia să fie imperativul dezvoltării societăţii pe orizontală şi verticală, să se termine cu nefericitele şi greţoasele concursuri de împrejurări promovate de politicianismul corupt şi deşănţat. Hic et hunc, acord un rol important, cu responsabilităţi tutelare Academiei române. Combinând aceste deziderate, însumându-le în Timpul şi Spaţiul românesc, rezultă cu necesitate Progresul Ţării noastre. Dumnezeu ajută, dar nu bagă în traistă! În privinţa mea, individ unic în masa contemporanilor, sper să fiu fericit împreună cu cei dragi, sănătos, patriot, cu sete nestinsă de cunoaştere, harnic şi productiv artistic şi jurnalistic, biciclist şi pescar sportiv. Căci, parafrazând un corifeu al filosofiei antice, eu acţionez cugetând la „Adevăr, Frumos şi Bine”
Maestrul Mihai Pânzaru PIM este de ani și ani o prezență neobosită de-a lungul şi de-a latul României la cele mai diverse manifestări din domeniul cultural. Înalt, cu silueta impunătoare completată de pălaria de neconfundat a artistului plastic, adună oamenii în juru-i cu o forţă greu de imaginat. E puterea talentului, a dăruirii, a iubirii de semeni. ”Vreau şi eu un portret! Şi eu, şi eu” Cu peniţa încărcată cu tuş, creionul cu vârf ascuţit sau chiar pensula muiată în vopsea, graficianul PIM, prietenul generos al tuturor lasă în urmă mărturia întâlnirilor de neuitat. Ca într-o poveste cu un final fericit! Vesel sau trist? Mereu în vervă, dragul nostru, Mihai Pânzaru PIM.
