Am purtat un scurt dialog cu Andrei Munteanu un regizor care a adus şi aduce în faţa spectatorilor montări spectaculoase, adevărate provocări care s-au dovedit a fi inspirate creaţii. A obţinut aprecierea criticii de specialitate dar şi ropote de aplauze, la scena deschisă. Scripcarul pe Acoperiș, Luminile Ghetoului, Marienbad, Musca Spaniolă, sunt numai câteva spectacole de succes, regizate de Andrei Munteanu, din recenta stagiune a Teatrului Evreiesc de Stat.
Într-un interviu pe care mi l-a acordat la începutul perioadei de pandemie, îşi încheia confesiunea declarând că: ”Proiectele cele mai bune sunt cele care vor urma. Ce sens ar avea surpriza dacă ar fi ştiută din timp ?”
Andrei Munteanu: am muzica in cap!
Dirijorul Costin Grigore si concertmaistru Geanina Meragiu
Astăzi, la câteva luni distanță, la întrebarea mea, cum arată viaţa dumneavoastră la timpul prezent, domnule Andrei Munteanu, răspunsul a venit concis însoţit de nelipsita notă de umor care, se pare, este deja o trăsătură de caracter a tinerei generaţii de creatori!
Andrei Munteanu: Viaţa la timpul prezent este un stil de viaţă, de fapt. În prezent, sunt alături de artiştii Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”. Împreună facem o serie de spectacole-concerte, cu arii şi duete din musicaluri şi operete. Două dintre ele au ieşit deja. „De la Viena la Budapesta” şi „Gala Operetei Româneşti” au ieşit bine, deci, vă invit să le vedeţi, adică să trăiţi prezentul. Opereta „De la Viena la Budapesta” este un spectacol dedicat celor mai renumite arii, duete şi ansambluri din repertoriul de operetă clasică, de la Lehar la Benatsky până la Kalman şi Straus.
Gabriela Daha si Valentino Tiron in duetul Lampyto-Taraxion din opereta Lysistrata de Gherase Dendrino.
„Gala Operetei Româneşti” cuprinde creaţii ale compozitorilor români, Gherase Dendrino, Florin Comişel, Filaret Barbu, Cornel Trăilescu. În ambele spectacole îşi dau concursul Corul, Baletul, Orchestra şi soliştii Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”.
În ceea ce priveşte viitorul apropiat, mă pot pronunţa, folosind ca exemplificare un banc: la lecţia de ateism, profesorul spune : „Dragi copii, Dumnezeu nu există! Să strigăm împreună ! Toţi strigă, „Dumnezeu nu există !”. Profesorul observă că elevul Moritz, tace. Îl întreabă, de ce tace. La care Moritz răspunde: ”Dacă Dumnezeu nu există, de ce strigăm ca proştii iar dacă există, de ce să ne punem rău cu el?” A bon entendeur salut!
