Gabriel Smoleac de profesie medic veterinar, a absolvit liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti şi după absolvire s-a dedicat, suprinzător, medicinii dar nu cea umană, cea veterinară.
Introspectie
Prima iubire îngemănată cu talentul primit în dar la naştere nu i-au dat pace şi, după trei decenii şi jumătate se întoarce, încărcat cu energia creatoare dobândită în anii de experinţă ca medic, la artă. Se înscrie la UAP, secţia Facultatea de Arte Decorative şi Design, Departamentul Ceramică, Sticlă, Metal. Pasiunea iniţială, sculptura, se completează cu studiul artei monumentale. Compune fresce şi la studiile de master, titlul lucrării de dizertaţie „Noe. Initium et finem” arată gândul autorului de a porni o cercetare ambiţioasă a studiului formelor antropomorfe şi zoomorfe transpuse în basorelief ceramic pentru spaţii de interes public. Studiul, în fapt, se doreşte şi reuşeşte să fie o interpretare modernă transpusă în basorelief a mitului biblic al Potopului şi al salvării vieţii pe Pământ de legendarul Noe. „Am ales ca formă de prezentare plăci ceramice cu relief, asamblate într-un basorelief de anvergură, de mari dimensiuni care se pretează spaţiilor publice exterioare, prin placarea faţadelor sau în interioare vaste precum atriumuri, foaiere, săli de conferinţe dar şi în spaţii private” este argumentul care îi însoţeşte lucrarea.
Noe. Initium et finem
O zi plăcută de vară indiană. Octombrie 2020. Stăm de vorbă în cabinetul lui de medic veterinar, utilat cu tot instrumentarul necesar pentru a trata şi salva viaţa micuţelor fiinţe care îi trec, tremurând pragul, însoţite de stăpânii neliniştiţi că pot pierde cel mai bun prieten. Surprinzător, pentru cine nu cunoaşte pasiunea domnului doctor, pereţii cabinetului sunt ornamentaţi cu plăci ceramice în reflief iar într-o vitrină se oferă privitorului lucrarea „Germinaţie”, porţelan glazurat. O lume aparte, cuibărită într-un demisol de vilă boierească în Cotroceni. Iedera şi rododendronii portocalii au învelit clădirea într-un veşmânt vegetal de poveste. Interesant spaţiul cabinetului veterinar, dominat de alb în nuanţe variate, deosebit „stăpânul” locului îmbrăcat în halat alb la care asortează, adidaşii…
Germinatie
De unde a venit, în capitala lui Bucur, familia Smoleac? Numele de familie mă duce cu gândul spre fruntaliile fostului Imperiu, spre nord-estul ţării, îl întreb, de unde?
– Bunicul, căruia îi port numele, trăia în Basarabia, se ocupa cu cartografia când a fost deportat în Siberia la mii de km, s-a şi prăpădit, i-a venit înapoi, pe o înştiinţare, doar numele. Bunica a pus câteva lucruri într-o valiză şi-a luat copiii de mână şi a plecat, cu primul tren spre mijlocul României, tocmai la Vâlcea. De acolo, a mai fost un pas şi famila a ajuns la Bucureşti. Părinţii mei nu sunt oameni foarte şcoliţi, nu au absolvit facultăţi, s-au chinuit să-şi facă un rost într-un spaţiu nou, abia cunoscut. Nu avem artişti în neam, pasiunea mea nu este moştenire, sunt copil unic, un „ fost” puşti slăbuţ, jumătate încăpăţânat, jumătate ascultător foarte curios şi dornic să deseneze! Era interesant tot ce vedeam in jur…
Aşa se explică alegerea, să devii elev al liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”? Apare întrebarea, de unde a venit schimbarea care a condus la abordarea altui domeniu de studiu, medicina veterinară ?
– În armată, un coleg de cameră se pregătea să devină medic veterinar, adusese cu el o mulţime de cărţi, anatomie, chimie, fizică şi m-a fascinat lumea pe care o deschidea în faţa ochilor, această profesie. Ca o glumă a soartei, colegul nu a ajuns niciodată medic veterinar !
Mă priveşte cu un zâmbet abia zărit şi continuă confesiunea. Îi place să-şi amintească perioada adolescenţei şi pleacă înapoi, în timp, retrăind bucuria unor amintiri frumoase!
–Trebuie să recunosc că a fost şi influenţa părinţilor care doreau ca fiul lor să aibă o meserie practică, să-şi poată câştiga pâinea, într-un domeniu fără implicaţii politice dar şi fără artiştii… cam prea liber cugetatori, după gustul lor. Un întreg ambient care îi însoţea pe artişti, muzica zgomotoasă, pletele, nopţile pierdute, alcoolul, mişcarea hippie a tinerilor beatnik, încă în vogă la noi, erau argumente solide cărora, nu le-am putut opune contraargumente…
Am urmat Facultatea de Medicină Veterinară, în paralel am rămas legat cu un cordon ombilical trainic … de toţi foştii mei colegi de la Tonitza. Şi ei, la rândul lor, iubitori de animale, veneau la cabinet pentru tratamente şi sfaturi şi nu m-au lăsat să abandonez arta, m-au „îmboldit” permanent, să-mi urmez visul artistic. Deşi, iniţial, sculptura era pasiunea mea, m-am regăsit mai bine în arta decorativă basorelief ceramic…
Îmi mărturiseşte că îi place afirmaţia lui Kirkegaad „mă servesc de amintire, de această formă afectivă a memoriei, cu toate imperfecţiunile ei” pentru că i-a fost utilă „ în cele două direcţii ale vieţii, creaţia artistică şi profesia de medic veterinar”. Nu le-a abandonat, le practică pe amândouă cu pasiune şi dedicaţie. „Viitorul va împleti pentru mine, cele două direcţii, arta şi medicina sunt profesii vocaţionale”.
Captivitatem terrae-Covid 19 (penita si laviu 2020)
Iubit şi admirat, Gabriel Smoleac este, în societatea noastră,” un om care contează”.
Gabriel Smoleac a participat între 2018-2020 cu lucrări la expoziţii organizate în Portugalia „Azlejos o provocarea românească” la Constanţa „ Ignat ritualuri străvechi”, la Salonul Naţional Plastică Mică Galeria UAP Brăila, la Saloanele Bărăganului la Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi şi se regăseşte şi pe Contacless Art Wall, platforma on-line de susţinere a artei contemporane, Galateca, Bucureşti
