Generalul român Dan Grecu explică în ce constă „strategia haosului” sau „doctrina Gherasimov”, care stă la baza războiului hibrid, declanşat de Rusia, împotriva ţărilor NATO.
Adevărul: Agresiunea asupra Ucrainei a readus în prim plan discuţiile despre o altfel de confruntare, în afara războiului clasic, între Federaţia Rusă şi ţările NATO. În ce constă doctrina Gherasimov adoptată de Rusia?
Dan Grecu: „Strategia haosului” sau „doctrina Gherasimov” după numele şefului Statului Major General al armatei ruse, care a prezentat-o public pe la mijlocul deceniului trecut, reprezintă de fapt a continuare şi o adaptare în plan militar a „doctrinei Primakov”, fostul ministru de externe rus, ale cărei principale puncte vizează în principal faptul că Rusia ar trebui să ia măsuri pentru revenirea la un sistem multipolar de securitate, asta în condiţiile în care după 1990 SUA devenise o putere mondială unilaterală.
De asemenea, susţine necesitatea ca Rusia să continue dominaţia şi să dispună în spaţiul fost sovietic, concomitent cu integrarea fostelor republici unionale într-un noi sistem economico-militar pe care să îl şi conducă.
Ea nu exclude folosirea puterii nucleare pentru a păstra independenţa şi libertatea de acţiune a Rusiei şi stabileşte opunerea la orice extindere a NATO.
Pornind de la această doctrină, Gherasimov a venit mai degrabă cu un concept operaţional pe care să-l aibă guvernul rus la îndemână în confruntarea cu Occidentul, un concept care să îmbine „hard power” (puterea reprezentată de forţa armată) cu „soft power”(economică, diplomatică, informaţională etc).
Prima înseamnă războiul însuşi, pe când cea de a doua transcende graniţele dintre starea de pace şi timpul de război. În acest context, Gherasimov susţine că există situaţii în care mijloacele nemilitare pot depăşi prin efecte puterea forţei armate în atingerea obiectivelor politice şi îndeamnă la folosirea forţelor de operaţiuni speciale şi a opoziţiei interne pentru a crea dezordine internă pe întreg teritoriul statului advers şi recurgerea la acţiuni caracteristice războiului informaţional, a celui cibernetic, economic etc., folosind în acest scop mijloace şi proceduri în continuă adaptare. De aici de fapt şi denumirea de doctrină sau „strategie a haosului”.
