La Washington a avut loc ieri ultima sesiune publică, a 11-a, a comitetului parlamentar de anchetă asupra evenimentelor de la 6 ianuarie 2021.
Mâine, comitetul care-și încheie mandatul la sfârșitul acestui an, va face public un masiv raport final, rod al unui an și jumătate de investigații care, pe baza a milioane de documente și peste 1.000 de mărturii, oferă cronica detaliată a tentativei fostului președinte Donald Trump de a invalida rezultatul alegerilor și rămâne la putere–acțiuni care au meritat, în opinia unanimă a comitetului, recomandări de inculpare penală. Ministerul Justiției, care desfășoară propria-i anchetă, n-are obligația legală de a lua în considerare recomandările parlamentare.
Comitetul a emis de asemenea recomandări de sancționare etică a patru parlamentari Republicani implicați în acțiuni sedițioase și care au ignorat citațiile comitetului. Șansele ca acestor recomandări să li se dea curs sunt minime în noua Legislatură: în Camera dominată de Republicani, unul dintre cei propuși spre sancționare are toate șansele să fie președinte, altul va fi șeful comitetului juridic.
Foto: © Jonathan Ernst, Reuters via France24
La sfârșit au fost recomandările penale, fără forță legală dar cu mare încărcătură simbolică, pentru obstrucționare a unei proceduri parlamentare oficiale, tentativă de fraudare a Statelor Unite, fals deliberat în declarații către guvernul federal și, cel mai grav, insurecție.
„Articolul 18, alineatul 2383 al Codului Penal fedeal se aplică celor care incită, facilitează, favorizează în alte moduri sau participă la o insurecție împotriva Statelor Unite. În opinia comitetului există temeiuri mai mult decât suficiente de recomandare a inculpării lui Donald Trump pentru rolul său în evenimentele de la 6 ianuarie”,
a precizat Jamie Raskin, deputat de Maryland.
Inevitabil acest final, pentru că în Comitetul 6 ianuarie n-a fost dezbinare, n-a fost obstrucție sau rea-credință. Membrii Republicani, Liz Cheney și Adam Kinzinger, au repudiat ortodoxiile trumpiene, au ales moralitatea și spiritul de justiție pe care faptele fostului președinte și acoliților săi, comise în văzul lumii, o impuneau.
„A pierdut alegerile din 2020, a știut că a pierdut, dar a ales să se agațe de putere printr-o campanie mulți-direcțională de răsturnare a verdictului urnelor și împiedicare a tranziției pașnice. În cele din urmă a adunat gloata la Washington și, știind-o înarmată și furioasă, a asmuțit-o asupra Capitoliului cu chemarea să „lupte din răsputeri”, a reamintit președintele comitetului, Democratul Bennie Thompson.
N-a fost singur Trump în această campanie. Unii, precum Rudy Giuliani, i-au făcut voia din venalitate și simț schilod al loialității, alții din convingere eronată sau fanatism ideologic; un Jeffrey Clark, poate cel mai odios dintre acoliți, a făcut-o din carierism cras–gata să născocească orice, să sacrifice totul pentru a ajunge ministru al Justiției. N-a ajuns să-și împlinească lucrarea sedițioasă, pentru că i-au stat în cale superiorii săi din minister, Jeffrey Rosen, Richard Donoghue și Steven Engel, exemple, nu singurele, de servitori publici care, la Washington și la nivelul statelor, și-au făcut datoria.
Sesiunea publică de ieri, ultima, a avut un scop în esență rezumativ: rememorarea succesiunii de fapte care au condus la dezlănțuirea de violență de la 6 ianuarie.
A fost o tragedie anunțată, spune RFI.
